Bine ați venit la noi acasă!

duminică, 31 iulie 2011

El este factorul X!

Am ajuns și la X-Factor. Nu ca să cânt, bineînțeles, ci în public, ca să văd și eu câțiva talentați. Bine, de fapt motivul principal pentru care m-am trezit la 9 dimineața într-o zi de duminică (zi care s-a nimerit și să fie înaintea plecării în Făgăraș) a fost o colegă de liceu care urma să concureze, iar eu urma să o susțin.

Am fost întâmpinat de mulțimea pestriță, foarte entuziasmată de dansul cu c... ăăă... Danza Kuduro. Plin de coțofene și de șmecheri dați cu tone de gel ca să le stea creasta. Inevitabil, mi-am pus problema: păi dacă ăsta e publicul, venit probabil în mare parte ca să își încurajeze prietenii, cum o să fie ăia de pe scenă?!

sâmbătă, 30 iulie 2011

Why do you run?

„...Why do you run?
Sometimes, and for all of us this is true, we are running away...
Sometimes we are running to search...
But if we realise deep down that the truth of our running is that in our running, in our moving,
We ‘find’ ourselves …
Then for us running is the gift that lets us know ourselves deeper.
And then for us, when we loose our way for a time,
our ‘moving’ hindered by a physical injury or a mental disquiet,
It is then that we loose ourselves. ..."

Elizabeth Hawker

luni, 25 iulie 2011

Despre Folk You, Vamă și 2 Mai

Cam toată lumea care mă cunoaște știe că sunt un om de munte. Adica mi se întâmplă destul de des să fiu întrebat: „Și cum, Andrei, weekend-ul ăsta nu mergi la munte?!” sau „Și sâmbătă prin ce munți mai mergi?” În fine. Irelevant pentru articolul care urmează să fie scris. Îmi place muntele, iubesc muntele, dar pentru mine, de vreo 23 de ani încoace, vara fără 2 Mai și Vama Veche nu e vară.

duminică, 24 iulie 2011

Shit happens...

...vorba lu' Forrest Gump.

Eram ieri la Bunloc așteptând să vină pilotul cu care trebuia să zbor cu parapanta în tandem. Și cum mă uit eu pe cer la cei care zburau văd unul care pare să facă niște viraje cam necontrolate, la un moment dat i se închide jumătate de parpantă și îl văd cum pică în gol într-o zonă de case.

sâmbătă, 23 iulie 2011

From the land of Hagi

Americanii sunt proști, nu au cultură generală, habar n-au să arate America pe hartă. Dacă îi întrebi de România... ăia care au auzit de ea or să zică că este o țară bananieră. Ați auzit de multe ori clișeele astea, nu?

Ce spuneți de asta?

miercuri, 20 iulie 2011

Simplele plăceri ale verii

Când mă gândesc la vară îmi vin în minte două lucruri care mă fac fericit instant:
- furtună cu fulgere (deși odată m-a prins una în creasta muntelui, brrr ce senzații...)
- pepene roșu

Acum am chef să vorbesc de pepene. Cred că e una din marile bucurii ale vieții, nu ale verii. O felie de pepene rece, proaspăt, fraged, cu cocoș (așa îi spun eu crestei feliei de pepene, știți voi atunci când tai prima felie mai adânc și în partea superioară are o bucată bună fără semințe). Dar trebuie să știi cum să o mănânci, asta clar. Pepenele nu este genul de desert pe care să-l mănânci la restaurant sau într-o companie scorțoasă. În felia de pepene îți bagi botul cu poftă, muști până ajungi la coajă și apoi scuipi semințele. Altfel parcă are alt gust... Cu cât te murdărești pe bot mai rău cu atât mai bine. Dacă ai noroc ca în timp ce devorezi pepenele să și plouă afară (cum mi s-a întâmplat mie azi) sigur ai experimentat cea mai răcoritoare senzație posibilă!

Libertate frate, la toamnă facultate!

Oficial sunt student la Psihologie. Am luat 9,25 la admitere. Sunt un pic dezamăgit, îmi doream foarte mult un 10 atât pentru orgoliul meu cât și ca să obțin bursă. N-a fost să fie. Pe de altă parte știu că nu m-ar mai fi ținut nervii să mai reiau manualul, simțeam că știu ideile prezentate acolo și mă enervam când le citeam încă o dată.

Au fost 20 de note de 10. Felicitări măi băieți! (e doar o expresie, felicitări și fetelor, nu sunt misogin :P )

Partea dureroasă e în josul clasamentului.

luni, 18 iulie 2011

Facultatea de vârsta a doua

Azi am avut examenul de admitere la psihologie. Uitându-mă prin sală înainte să primesc subiectele am observat un lucru ce mie mi s-a părut interesant: cam un sfert din cei care dădeau admiterea erau vizibil trecuți de prima facultate.

duminică, 17 iulie 2011

Ca la Copșa Mică

Până acum eram oarecum indiferent când cineva vorbea despre cât de murdar și poluat este Bucureștiul, chiar mi se părea plictisitor subiectul. Astăzi însă, după ce am gustat la propriu din praful din București, m-a amuzat să văd cât praf poate să fie în orașul nostru. De ce m-a amuzat? Păi să vă povestesc...

vineri, 15 iulie 2011

Hai să facem grevă

Stăteam eu azi în stație la 301 fericit că în sfârșit a venit mult așteptatul concediu. Și aștept. Și aștept. Mă gândesc: băi frate, mă mai enervez eu pe 301 ăsta că vine destul de greu, da' chiar 25 de minute?! Aoleu, parcă auzisem ceva de greva ăstora de la RATB! Iau în final un 304 ca să fiu sigur că nu mai aștept încă 25 de minute. Hai că iau 41 de la Piața Presei și ajung la timp la pizza! Ah, cine crede că Băneasa e o zonă selectă se cam înșală. Întotdeauna autobuzele pe acolo sunt pline de oameni nespălați de câteva luni, care pe deasupra mai și țipă și înjură cât să îi audă toată lumea. Bonus mai bat și din palme ca să fie siguri că se fac remarcați.

miercuri, 13 iulie 2011

Back in business

Da, nu mi-am văzut lungul nasului. După maratonul de la Moieciu m-am crezut zeul alergării și am făcut o greșeală destul de gravă: am crescut brusc volumul antrenamentelor. Deja mă vedeam alergând și în Retezat, și în Ciucaș, și în Crai și la București. În săptâmâna de după maraton am alergat 100km din care 60 pe munte, asta în condițiile în care până atunci alergam cam 40 de kilometri pe săptămână pe plat. Ce a urmat vă imaginați: o tendinita groaznică, ce m-a ținut cam o lună jumătate.

O lună jumătate în care am stat și m-am uitat la Adidas commercials! Îmi dădeau lacrimile când vedeam alergători în parc, mă imaginam în fiecare zi din nou în alergare. Așa că am făcut și a doua greșeală: am încercat să alerg înainte să fiu complet refăcut.

Din fericire a trecut. Săptămâna trecută am făcut primii kilometri, am alergat de 4 ori câte 5km. Astăzi am făcut primii 10km într-un timp destul de bun zic eu după o pauză atât de mare: 55 de minute. De la maratonul din Retezat mi-am luat adio, 6 august este prea curând. Probabil că nici în Ciucaș nu o să alerg maratonul, în cel mai fericit caz particip la semimaraton. Dacă nici așa nu merge o să vin voluntar, vreau să văd efortul superb al celor care îndrăznesc să creadă că se poate. Dar maratonul din Crai nici nu mă gândesc să-l ratez! Iar la București sunt deja înscris!

Acestea fiind zise ne vedem la antrenamente!

marți, 5 iulie 2011

Ziua națională

Plecam ieri de la serviciu la 6 fix, fericit că mă putea duce o colegă cu mașina până la Universitate, unde aveam de rezolvat anumite treburi până în ora 7. Și surpriză: jumătate din Kiseleff bară la bară, cealaltă jumătate închisă cu ocazia zilei naționale a Statelor Unite ale Americii. Bineînțeles, nu am mai ajuns niciunde. La Charles de Gaulles am coborât și am luat metroul pentru că nu se mai putea, tot drumul era blocat.