joi, 22 noiembrie 2012
Δεν ελπίζω τίποτα. Δε φοβάμαι τίποτα. Είμαι λεύτερος.
Nu cred că știe foarte multă lume pe aici greaca (nici eu,
de altfel, dar încercam să produc o diversiune), așa că o să traduc: „Nu mi-e
frică de nimic, nu sper nimic, sunt liber.” Sunt cuvintele care stau pe piatra
funerară a scriitorului grec Nikos Kazantzakis, autorul celebrului roman Alexis Zorba (sau Zorba Grecul, cum îl mai știu alții), una dintre cărțile mele de
căpătâi. Din fericire, am avut norocul să văd acest mormânt cu crucea sa mare,
strâmbă și sărăcăcioasă, aflat pe o colină în Iraklion, capitala insulei Creta.
Asta acum ceva ani buni, în 2005. Am rămas marcat de respectivele cuvinte, deși
nu cred că le-am pătruns dintotdeauna (sau poate niciodată) adevăratul lor
sens.
Privind citatul destul de învechit din susul paginii
noastre (pe care de multe ori ne-am gândit să îl schimbăm, dar niciodată nu am
știut cu ce), m-am gândit că poate era timpul și pentru niscaiva reflecții
filosofice. Bine, să nu vă așteptați la cine știe ce, n-am pretins niciodată că
mă pricep la așa ceva și, ca să fiu sincer, nici nu prea am avut răbdare la
viața mea să citesc cărți din respectivul domeniu. Lucru care se poate observa
și cu ochiul liber, având în vedere cât trag de timp până să ajung la subiect.
Și apropo, referitor la citatul menționat în antetul paginii, dacă ați crezut
cumva că e din Aristotel sau Platon, ei bine nu. E dintr-o melodie de Mircea
Vintilă, asta ca să clarificăm lucrurile.
Revenim însă la domnul Kazantzakis. Oare care să fie
adevărul despre cele spuse de el? Asta în cazul în care admitem că există un
adevăr absolut, ceea ce e cam greu totuși de crezut. În general, cam toate
lucrurile au o parte bună și una rea. E bine să nu îți fie frică de nimic, să
nu speri nimic și să fii, deci, liber? Cine nu își dorește să fie liber? Să nu
aibă nicio teamă și să trăiască fără niciun fel de constrângere? Asta ar fi
partea pozitivă. Dar dacă o luăm altfel, nu ar fi prea plictisitor așa? Să nu
speri nimic, deci să nu ai pentru ce să te lupți. Nu știu dacă viața ar mai fi
viață fără probleme. Sigur, când ne macină vreun gând negru spunem că nu ne
dorim decât să scăpăm de el, să fim liberi și să ne vedem de ale noastre, de
frumusețea vieții. Dar poate că frumusețea vieții tocmai de asta e dată. Vorba
aceea, rău cu rău, dar mai rău fără rău.
Eu cred că adevărul este, ca de obicei, pe undeva pe la
mijloc. Sunt sigur că domnul Kazantzakis nu se referă prin libertate la unul
care stă pe șezlong la soare cu un cocktail cu umbreluță, servit de un hamal,
singurul lucru pe care îl are de făcut fiind să dea din degetele de la picioare.
Mi-ar plăcea să aflu totuși și părerile voastre. Nu avem noi chiar foarte mulți
cititori pe aici, dar cu siguranță de ajuns cât să se formeze o opinie. Și
promit că dau o bere pentru cel mai bun răspuns. Sau care îmi place mie cel mai
mult, că iar o luăm cu adevărul absolut… Deci, ce credeți?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Băi, eu ți-am mai zis, nu e bine să nu speri nimic :))
RăspundețiȘtergereP.S. Eu dau o bere cui îmi spune de o soluție să scriu un singur articol și el să apară și pe InnerWorld și aici.
Bă, mai fac un comentariu, că am chef de bere. În general nu îmi place să zic că lucrurile sunt undeva la mijloc, nu îmi place să fiu neutru așa că voi opta pentru o "tabără". El se referă la o stare de pace, de mindfulness dacă vrei, de a fi prezent în momentul de față. Frica se referă la viitor (la ceva ce se poate întâmpla), la fel și speranța - lui nu îi pasă de viitor, îi ajunge prezentul și vrea să se bucure de clipa de față. Nu e plictisitor, Zorba este un exemplu al unei astfel de filosofii, și nu cred că Zorba era un om plictisit. El iubea, bea, suferea, cânta și dansa fără să se gândească la ce va fi a doua zi, fără să aibă temeri legate de viitor - la genul acesta de libertate cred că se referă Nikos Kazantzakis. Despre același lucru cântă și Morcheeba în Enjoy the ride: http://www.youtube.com/watch?v=1CTBOskmXaE
RăspundețiȘtergereLegat de citat, eu l-aș înlocui cu citatul din Nikos Kazantzakis de care ai pomenit în articolul ăsta. Dar în greacă să fie. Bagă un +1 dacă ești de acord.
Nu pot să bag un +1, dar sunt de acord cu propunerea! Doar să mai treacă puțin timp de la scrierea articolului, să mai băgăm ceva nou și dup-aia, că altfel o să se uite lumea strâmb când citește. :))
RăspundețiȘtergereÎn rest, până acum ai o bere, dacă nu răstoarnă cumva cineva situația. :D
Hmmm, tough question; e dificil de dat un raspuns care sa multumeasca...
RăspundețiȘtergereAcest citat imi aduce aminte de Decalogul lui Paler, din "Viata pe un peron", si mai ales de poruncile:"sa astepti orice", "sa astepti oricat" si "orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata".
Eu una inteleg citatul de pe mormantul lui Kazantzakis in felul urmator: elibereaza-te de frica si actioneaza, ziua de maine s-ar putea sa fie ultima, sau chiar s-ar putea sa nu mai vina deloc; actioneaza pur si simplu, fara a te mai gandi la consecinte(in anumite limite, evident); fa tot ce iti sta in putiinta pentru a obtine ceea ce iti doresti, dar nu iti fa iluzii in legatura cu "destinatia", ci concentreaza-te pe "drum".
Iti recomand "Raport catre El Greco", scris tot de Kazantzakis; e absolut geniala cartea, si explica foarte bine filosofia sa. E una din cartile care m-au marcat profund, si mi-au "deschis ochii", ca sa spun asa.
As vrea sa pot da un raspuns ceva mai elevat, dar dupa o noapte mai mult nedormita si 2 examene, asta e maximul pe care il pot scoate ;))
Hehe, merci frumos de răspuns. Și o să țin cont de recomandarea ta, chiar mă întrebam dacă, în afară de Zorba, Kazantzakis a mai scris ceva notabil. Voi citi cartea.
RăspundețiȘtergere