„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
duminică, 16 decembrie 2012
Ce aveți cu Hrușcă?
Se apropie sărbătorile și e la modă să te plângi că vine Hrușcă și ne invadează. E, uite că de data asta o să fiu e hipster-ul, o să mă pun eu d-andaratelea. Nu pentru că aș fi eu vreun mare fan al lui Ștefan, dar nu înțeleg ce e cu toată ostilitatea asta. Ce a făcut Hrușcă de a supărat așa pe toată lumea?
Eu unul nu am auzit decât un singur colind cântat de el de când au început pregătirile pentru Crăciun (adică de pe la mijlocul lui noiembrie, ca să fim înțeleși). Omul vine și el o dată pe an din Canada și are un concert la Sala Palatului. Nici măcar nu are patru, câte are Ștefan Bănică. Și apropo, nici cu ăsta nu știu ce aveți. Are patru concerte cu sala plină, lumea ia bilet, se simte bine, vine și la anul. Bravo lor. Unii merg la Ștefan Bănică, eu merg la Celelalte Cuvinte, alții la Andrea Bocelli. De gustibus non disputandum, chiar nu văd care e problema.
Dar revenind la Hrușcă. Nici nu se terminase bine vara și ne rodeam unghiile de frică pentru că nu știam ce glume să mai găsim odată cu sfârșitul sezonului Connect-R și ne-am și adus aminte: ah, Hrușcă! Da' ce v-a făcut, frate? Din câte am văzut eu, chiar pare să fie un tip modest. De-aia nici nu înțeleg ideea cu Hrușcă facts, carevasăzică un fel de Chuck Norris la nostru. Nu că nu aș avea simțul umorului, dar până la urmă cred că există și o limită, un punct de sațietate și o delimitare între umor și bășcălie.
Mie îmi place să îi ascult colindele în seara de Ajun sau, în orice caz, foarte aproape de Crăciun. Și atât. Dar tu, dacă îl urăști chiar așa de tare, ai opțiunea să nu îl asculți deloc. Eu nu am auzit până acum (cel puțin anul ăsta, hai să nu zic că niciodată) niciun cântec de-al lui în niciun loc public în care am fost, ca să pot să spun că am fost luați cu asalt. Și chiar dacă, ipotetic vorbind, s-ar auzi Hrușcă peste tot, există opțiunea modernă a căștilor. Deocamdată însă, am auzit numele lui doar la cei care probabil nu știu de unde să mai scoată glume.
Colindele, până la urmă, cred că sunt printre foarte puținele lucruri care mai amintesc de semnificația Crăciunului. Ah, dar stai, cui îi mai pasă de semnificația Crăciunului?
Etichete:
colinde,
Craciun,
folk,
Hrusca,
sarbatori,
semnificatia Craciunului,
Stefan Banica,
Vara promisa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!