sâmbătă, 21 decembrie 2013
Cei ce-au murit în 45 de ani
Scriam acum câteva luni despre Roșia Montană, despre oamenii
frumoși care ieșeau duminică de duminică la Universitate să strige împotriva
hoților. La început am fost mulți. Oricum, mult mai mulți decât m-aș fi
așteptat. Și spuneam atunci că, uite, se poate. Dacă mă întrebați pe mine,
oamenii ăia chiar au rezolvat ceva. Au arătat că nu suntem proști și că ei nu
pot face chiar orice.
Mă uit însă la ucraineni sau la turci și mă întreb ce e
nevoie să se întâmple ca să ne unim și noi ca ei. Pentru că, dacă e să iei
fiecare român în parte și să îl întrebi ce părere are despre legea super
imunității parlamentare, legea amnistiei sau legea minelor, marea majoritate o
să răspundă că e inadmisbil. Când vine vorba însă de făcut ceva, nu avem timp, oricum
o să ne strângem maxim 2000 și n-o să facem nimic, e prea frig, mă doare aia,
mă doare ailaltă, mă rog. Probabil că e nevoie să se ajungă unde s-a ajuns în ’89, să nu se mai
poată. Și nici atunci nu sunt sigur.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)