vineri, 12 martie 2010
De ce e ultima oară când merg la Om Bun
Cum intrăm în sală dăm de același decor complex, banner-ul pe care scrie Om bun cu alb pe fond albastru. Noroc că atunci când l-au făcut nu au scris și anul pe el că dădeau de belea, apoi ar fi trebuit să facă în fiecare an un alt banner. Probabil că în fiecare an după concert Socaciu îl ia, îl împachetează bine și îl pune pe șifonier urmând ca anul viitor să îl sufle de praf și să îl agațe din nou în Sala Palatului. Dar hai să nu ne legăm de asta, poate e un mod de a ține prețul biletului scăzut. Gândiți-vă cât ar fi costat dacă ar fi adus joc de lumini, plasmă și alte chestii. Altele au fost problemele grave.
Concertul a început cum nu se poate mai neinspirat, cu Maria Gheorghiu. Ea are foarte mult talent și o voce extraordinară, însă are niște piese mai de suflet cu care nu poate face atmosferă. Și în afară de asta mai cântă și prima, pentru un public rece, așa că nimeni nu are chef să o asculte. Eu în locul organizatorilor aș pune-o pe la mijloc, s-ar putea să prindă mai bine așa.
Apoi și-a făcut apariția Daniel Iancu care a cântat super însă eu îl mai auzisem și acum vreo trei săptămâni așa că nu m-am bucurat de piesele lui la fel ca ceilalți prezenți la concert. Artistul a făcut o treabă foarte bună, se vedea pe figurile oamenilor din sală că se simt bine. A fost printre puținii care nu au plictisit și li s-a cerut bis. Din păcate nici el nu a vrut să își reîmprospăteze repertoriul, i s-a sugerat din sală să cânte „Tavanul senatului” dar s-a prefăcut că nu a auzit (sau poate chiar nu o fi auzit... ).
A urmat partea care mi-a plăcut cel mai puțin, ca să nu zic că m-a enervat la culme și îmi venea să ies din sală, din respect pentru artiști. Au urcat pe scenă Mircea Florian și Ceata Melopoică care... tot respectul pentru ei, dar stilul lor de muzică nu se potrivește cu ceea ce vor oamenii să audă când vin la Om Bun. Mi s-a părut o mare greșeală din partea organizatorilor. Nimeni nu era atent la ce cântau, oamenii se foiau prin sală, multe aplauze la mișto. Ba la un moment dat chiar a fost fluierat în timp ce cânta. Oare Mircea Florian chiar nu știa că muzica lui nu are așa de mulți fani? De ce o fi acceptat să cânte aici? Nu mai bine își face concertele lui cu mai puțină lume, dar măcar va ști că muzica lui e ascultată!? Pe el sigur reacția sălii l-a pus pe gânduri dar ar trebui să se întâmple același lucru și cu V. Socaciu (organizatorul) și să înceapă să înțeleagă că ar trebui să respecte timpul și banii spectatorilor. Oamenii care au ales să vină la Om Bun se așteptau la altceva și trebuie să le oferi ceea ce doresc. Dacă Dl. Socaciu ține neapărat să promoveze tendințele noi din folk sau tendințele nonconformiste sau ce tendințe o vrea el poate foarte bine să organizeze un concert cu tema asta. Cei care vor veni acolo vor ști la ce să se aștepte și va fi bine pentru toată lumea. Cam aceeași atmosferă a fost și la Ada Milea care s-a încăpățânat să ne prezinte o nuvelă scrisă de Gogol deși a văzut foarte bine cum a fost primită acum doi ani. Ada Milea a mai cântat și niște piese mai vechi care au fost primite bine, au amuzat sala, mai puțin pe mine. Nici nu sunt mare fan Ada Milea și oricum le mai auzisem de multe ori și nu mai reprezentau nicio surpriză.
După partea asta a cântat Andrieș care a cântat... bine. Nu m-a impresionat foarte tare, nici nu mi-a displăcut.
A cântat și Doru Stănculescu, mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Mi-a rămas în minte introducerea, „un om care nu a avut prea multe bucurii în viață”. Stilul caracteristic Adrian Ivanitchi, îmi aduc aminte acum un an sau doi când l-a invitat în scenă pe Dinu Olărașu, „Dinu Olărașu, încă în viață!”.
Nu am prea multe cuvinte despre El Presidente în afară de faptul că a fost mișto.
Urmează Socaciu care are probleme cu clapele și ne spune că bănuiește că i-a umblat cineva la clape. Pare obosit și sictirit și parcă starea asta se transmite și sălii. Le urează doamnelor de 8 martie să aibă parte de o iederă sub formă de bărbat (!?). Cântă câteva melodii de pe noul său album, pe mine m-au lăsat rece dar oricum felicitări pentru că a înțeles că nu poate să vină tot timpul să cânte aceleași piese. Dacă nu mai ai chef de compus te retragi și gata, nu încerci să scoți aplauze trase de păr pentru aceleași piese auzite și răsauzite. Când a zis că urmează ceva special eram sigur că va cânta „Nucul”, din păcate anul ăsta se mai adaugă un nume pe lista celor cărora le este dedicată piesa: Tatiana Stepa.
În sfârșit apare o schimbare de ritm, intră pe scenă Șeicaru plin de energie ca de obicei. A fost ca un duș rece pentru public. Modul în care a ales să se îmbrace m-a făcut să râd cu gura până la urechi, a venit în adidași albi, pantaloni de trening, hanorac și bandană. Probabil abia a plecat de la sala de sport. Nu se abține să remarce ca în fiecare an că folkul nu e mort, dovadă este numărul de oameni prezenți la Sala Palatului. Eu bănuiesc că îi intra lumina în ochi de nu vedea câte scaune sunt goale. Cântă și încântă cu piese vechi și piese noi de pe „În orașul cu floare de tei”. Cred că este primul la care sala chiar a cântat la refrene.
Ultimul este Baniciu care ne spune că a auzit plângeri legate de faptul că tot timpul cântă același lucru (deci nu e doar părerea mea că e cam răsuflat!) dar el nu va schimba nimic căci atâta timp cât ceva merge bine nu e bine să umbli la rețetă. Bine, dar nu mai merge bine. Cei care vin des la concerte folk s-au cam plictisit. Nu spune nimeni să renunțe la piesele sale vechi și bune, dar să mai cânte și ceva nou sau mai neauzit. În mod uimitor nu mai începe cu Întoarcerea la orient ci cu altă piesă pe care habar nu am cum o cheamă. De fapt nici nu o mai auzisem. A urmat aceeași glumă, „așa ar fi sunat Vară la țară în California”, cei care au fost la un concert Baniciu în ultimii ani știu la ce mă refer.
Ah, Adrian Ivanitchi, prezentatorul. A fost absolut incredibil, unic, nu cred că puteau găsi un prezentator mai plicticos ca el! Lipsit de orice urmă de entuziasm, introduceri lungi, tot așteptai să vină poanta și nimic. A avut ideea genială de a cântă câte o melodie de la fiecare artist prilej excelent pentru a vedea cum vocea îl lasă de la an la an.
Per total mi-a lăsat impresia de „hai s-o facem încă o dată, am făcut-o timp de 19 ani nu o să ne oprim acum”. Cu mici excepții aceleași piese, aceleași glume. Sau poate că merg eu de prea mult timp la om bun, anul ăsta cred că a fost al cincilea, poate ar trebui să iau o pauză. Păi dacă stau să mă gândesc mă simt mai bine la Folk frate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Intr-adevar; ori ne-a prins pe noi intr-o pasa foarte proasta (proaspat iesiti din raceala sau cine stie ce alte motive), ori chiar si-a pierdut din farmec spectacolul.
RăspundețiȘtergereS-a simtit foarte tare lipsa unor baieti de suflet (Vintila, Ducu si Alifantis), la care publicul reactiona destul de intens datorita melodiilor lor foarte calde. Si, asa cum spunea si Andrei, parca anul asta cel mai mult i-am dus dorul lui Florian Pittis, care contribuia pana nu de mult la adunarea asta cu o vivacitate deosebita. Prin el se mai simtea legatura cu Vali Sterian (Dumnezeu sa-l odihneasca) sau cu Dan Aldea, cu esenta folkului romanesc.
In privinta lui Mircea Florian ai fost putin nedrept. Sunt de acord ca are niste melodii mai noi care sunt (cel putin) dubioase. Cu toate acestea, el este totusi unul dintre cei care au consacrat genul muzical folk la noi. A cantat 3 melodii vechi, din cele 5 in total, si le-a cantat exact la fel ca acum 40 de ani (sunt pe Radio 3net pentru cine e curios, Padure linistitoare, Pe mine Mircea ma cheama, Podul de piatra). Daca Motu a considerat ca intra la categoria folk pe site, nu putem noi sa spunem ca nu se potriveste cu Om bun. Aia care l-au fluierat erau niste obositi. Insa, la fel ca si Doru Stanculescu din pacate, a dat niste chixuri grave cu sonorizarea (basu' cam tare, intr-adevar nepotrivit pt un concert folk, paraituri de banda, zbarnaieli de chitara). Si Andries a suferit din cauza omului de la sunet, dar s-a salvat laudabil cu muzicuta. Ma mir ca nu ai pomenit de asta, a fost foarte pe faza Andries. :) Hazliu asa... cu ochisorii lui.
Daniel Iancu mie personal nu mi s-a parut in forma (fata de cum a fost la concertul lui Make). Publicul lui specific stie cum se striga la Olguta Gelofila ('... ca nu e bine sa te joci cu focul ...').
In schimb Seicaru, asa cum au remarcat si altii, a fost foarte misto ca prezenta scenica. Nu se misca el prea mult, dar se vedea ca ii facea mare placere sa fie acolo.
De restul ai cam zis tu esentialul.
Treaba facuta in graba si fara la fel de multa atentie si dragoste.
Scuze ca am scris asa mult dar ma interesa subiectul. :) Asteptam de mult articolul asta, bravo! Si ai dreptate. La Folk frate e mult mai viu totul.
Va las totusi cu melodia asta. E tare frumoasa si am auzit-o prima data anul asta la Om bun... http://www.trilulilu.ro/vgeoi/a5bafe2899722a
RăspundețiȘtergereChiar..am uitat de Andries cu muzicuta lui! A fost bestial!
RăspundețiȘtergereAm uitat sa zic si de sunetul absolut execrabil... ciudat este că parcă în spate se auzea mai bine, în față era un hârâito-bâzâit de-a dreptul supărător. Nu vreau să înțelegi că îmi pare rău că am venit în față, așa am văzut și noi că Șeicaru era în trening! :))
Nu am zis că Mircea Florian nu cântă folk sau că nu se potrivește cu Om Bun ca gen de festival, am zis că nu se potrivește cu ce vor oamenii să audă când vin la Om Bun. Iar ca argument îți pot da reacția sălii. Într-adevăr cei care au fluierat au fost bădărani (nu îți place ești liber să pleci!) însă agitația și neatenția a fost în toată sala. Unul din scopurile principale ale unui concert este ca spectatorii să se simtă bine, dacă nu reușești asta este un concert prost.
Cu un lucru cred că suntem de acord, Mircea Florian are un stil destul de diferit de ceilalti folkisti, un stil care din cate se pare nu prea este inghitit de multa lume. Cred ca cel mai drept pentru el ar fi sa isi faca concertele proprii.
Si eu i-am simtit lipsa lui Vintila!
Nu trebuie să îți ceri scuze că ai scris mult, mi-a făcut plăcere să citesc. Te mai așteptăm pe la noi!
Am uitat să zic că și mie îmi place melodia aia cu Pădure liniștitoare. Se pare că nu se pot edita comentariile și trebuie să postez din nou... păcat, am văzut câteva greșeli în comentariul meu :))
RăspundețiȘtergere