„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
luni, 18 iulie 2011
Facultatea de vârsta a doua
De ce ar alege cineva care are un serviciu, probabil și familie și copii, să investească timp și bani într-o altă facultate? Greu de zis. Nu este o facultate de pe urma căreia poți spune că vei câștiga bine - cum ar fi cele legate de IT. Nu este nici măcar o facultate care „se caută”. Eu nu am auzit pe nimeni niciodată spunând că pe piața locurilor de muncă din România se caută psihologi.
Atunci de ce? Cred că psihologia este o facultate pe care o faci pentru că așa simți. Căutând răspunsuri la propriile întrebări ajungi să fii atras de ceea ce înseamnă sufletul și mintea omului. Ce motivație mai puternică poate să aibă un om pentru a studia un domeniu decât faptul că acest lucru îi îndeplinește niște nevoi?
Probabil că atât eu cât și ceilalți vom fi dezamăgiți de ce vom găsi în facultate. Am auzit destule de rău, m-aș bucura să nu fie așa. Dar cert este că nu vom regreta niciodată decizia de a studia psihologia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Permite-mi sa te contrazic. Psihologia este un domeniu cautat. Iar cerințele pe piață în următorii ani vor creste (mai ales pe psihologie organizațională - vezi HR). Ceea ce însă ma întristează este ca "nevoile" ce cer a fi îndeplinite sunt de cele mai multe ori greșit interpretate și atunci multi din cei care doresc sa studieze psihologia, nu vor duce la bun sfârșit acest "proces". Cred ca ai trecut deja de întrebarea "De ce vrei sa studiezi psihologia?" - te întreb: Nu te-au surprins motivațiile celorlalți?
RăspundețiȘtergereNu prea inteleg la ce te referi cand spui ca nevoile ce cer a fi indeplinite sunt de cele mai multe ori gresit interpretate, te-as ruga sa dezvolti un picut :)
RăspundețiȘtergereSincer nu am intrebat pe nimeni de ce vrea sa studieze psihologia. Sunt curios ce ar raspunde cei care au dat bacul anul asta. Dupa ce unul mi-a zis ca s-au luat note mici pentru ca "cu camerele astea nu mai poti sa faci nimic" mi-e frica sa ma gandesc...
De cate ori reusim sa ajungem cu adevarat la sursa nemultumirilor noastre? Cred ca de foarte putine ori si oricum cu multa munca, rabdare si mai ales lupta de a fi obiectiv. Am observat ca foarte multi traiesc cu senzatia ca daca studiaza "mintea omului" vor realiza ce se intampla cu ei. De ce sunt nemultumiti de sine, de ce nu obtin ceea ce isi doresc (ca sa nu mai spun ce-si doresc este de cele mai multe ori gresit pentru ei). Pe scurt, sunt cam multi care cred ca daca invata psiho, vor fi brusc mai destepti, mai fericiti, mai luminati, pentru ei insisi. Aici gresesc. Consider ca psihologia este un domeniu care mai mult deserveste pe altii. Pana si cel care vrea sa devina psiholog se supune la multe ore de consiliere si dezvoltare personala, adica altor psihologi.
RăspundețiȘtergereIn ceea ce priveste ultima generatie de BAC, am o veste buna. Lucrez cu ei in fiecare zi si unii ma lasa masca prin atitudinea matura si culta pe care o afiseaza. Chiar aseara la o petrecere m-am despratit de o echipa de viitori studenti carora le-am zis "Imi pare rau ca v-am crezut o generatie de facebook-ari fitosi acum un an cand v-am cunoscut!" Recunosc ca este foarte in voga sa fi smecheras si "bitchy"... insa am observat ca sub aceasta masca nu sunt neaparat prosti.
Am dezvoltat suficient? :))