marți, 27 martie 2012
Seară ca-n povești
„Hm, de ce nu?”, îmi ziceam acum vreo săptămână când eram invitat la Marius Matache & Puiu Crețu în Garage Hall. Am mai fost de atâtea ori și aș mai merge oricând am ocazia. Ei, și n-am făcut rău. N-am mai scris de foarte mult timp despre un concert (de fapt, n-am mai scris de mult pe blog), dar de data asta chiar cred că trebuie și merită.
A fost o cântare cu public nu foarte numeros, dar, ca de obicei, ales. Așa că atmosfera a fost specifică unor astfel de concerte (voie bună și căldură multă - nu mă refer la faza cu soba). Aflasem playlist-ul (respectat, să zicem, în proporție de 90%) cu câteva ore înainte și, într-adevăr, cei doi au cântat multe piese pe care le-am auzit mai rar sau deloc până acum.
Și pentru că tot vorbeam de playlist, auzisem că abia la bis vin surprizele. M-am gândit automat la pădurea cu alune, convins fiind că o să rămână totuși doar o ipoteză. Publicul cerea de la o vreme tot mai timid „piesa” asta și începusem să cred că n-o s-o mai aud. Numai că speranța moare ultima și de data asta Make nu s-a lăsat rugat prea mult: „Aici s-a terminat muzica, acum începe altceva.”
Pentru cine nu știe despre ce e vorba, probabil articolul ăsta n-are nicio însemnătate și nici n-ar avea cum să aibă. Dar pentru cititorii cunoscători, trebuie să spun că mi s-a confirmat încă o dată faptul că „a râde cu gura până la urechi” nu e doar o expresie (și aproape că am făcut febră musculară la mușchii faciali). M-am bucurat mult. Mi-am amintit când l-am văzut pe Make prima dată acum 5 ani în Vamă, la concerte mai vechi din Big Mamou sau Crossroads și multe altele. Da, sunt oameni care chiar știu să te facă să te simți bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!