luni, 20 august 2012
Un bacșiș, vă rog! Mulțumesc.
Inspirat de ceea ce a scris Tibi , recent întors de la arabi, dar și de câteva idei proprii ceva mai vechi, mi-am amintit de un subiect pe care vroiam să îl abordez de ceva vreme. Tema e destul de largă și cuprinzătoare.
Dacă sunt românii mai primitori ca arabii, asta n-aș putea să spun. N-am fost niciodată într-o țară arabă. Pe de altă parte, este binecunoscut mitul că românii sunt cei mai primitori, cei mai darnici ș.a.m.d. Bun, aici poate e vorba de vremuri ceva mai îndepărtate, de oamenii simpli de la țară, ăia care te întâmpină cu pâine și sare și te poftesc în casă la un păhărel. Căldura patriarhală. Ei bine, în sensul ăsta lucrurile par să nu se fi schimbat prea mult. Tocmai ce m-am întors de la casa străbunicilor de la țară, unde, timp de câteva zile, aveam un obicei cel puțin bizar pentru locuitorii din zonă: în fiecare seară ieșeam în sat la câțiva kilometri de jogging. Uimiți peste măsură (pentru că probabil nu mai văzuseră așa ceva de acum un an sau doi când am mai dat eu pe acolo), sătenilor le-a venit glasul la loc a doua sau a treia zi: „Hai, bă, la o țuică! Băăă, tu n-auzi, vino-ncoa!” Primitori sunt, deci.
Dar divaghez deja prea mult. Mie mi se pare că foarte mulți dintre românii care lucrează în sectorul public nu prea știu să se poarte. Nici măcar nu mai vreau să pomenesc decât în treacăt de funcționarii și secretarele care te trimit acolo de unde te-ai născut în majoritatea cazurilor pentru că, din fericire, nu interacționez prea des cu ei. Interacționez în schimb cu vânzătorii de la tot felul de buticuri, farmacii, magazine și magazinașe, șoferi de taxi, chelneri. Și nu știu alții cum sunt, dar pe mine Mama m-a învățat să spun vă rog atunci când cer ceva și mulțumesc după ce primesc. Problema e că, de multe ori, drept răspuns primesc un mdea cu jumătate de gură și o privire scrutătoare (dacă!).
Nu îmi plac generalizările și nu vreau să generalizez pentru că știu foarte bine că se poate și altfel. Poate chiar nici nu sunt prea puțini ăștia altfel. Probabil că oamenii sunt și ei prost plătiți, sunt scârbiți de ceea ce fac în fiecare zi și s-au săturat. Cu toate astea, nu pot să fiu de acord și să nu mi se facă și mie silă când văd cum unul sau altul strâmbă din nas că nu i-ai lăsat (destul!) bacșiș, că îl pui să îți arate mai multe produse până te hotărăști sau că te mai uiți puțin în meniu până să comanzi.
Păi să ne înțelegem, bacșișul e o chestie turcească (după cum îi spune și numele) și nu e obligatoriu. Deși, ah, era să uit, în unele locuri se precizează pe nota de plată că nu e inclus sau, și mai rău, apare pe bon: 50 de bani pentru fiecare sticlă adusă! Nu pot să suport chelnerii care nici măcar nu te mai întreabă dacă vrei restul. Îl păstrează din oficiu. Și mai și pleacă îmbufnați pentru că, probabil, a fost prea puțin. Taximetriștii cărora le lași 25% în loc de 10, le mulțumești și ei nici măcar nu deschid gura să îți zică „Bine, pa!” Ca să nu mai zic că am auzit și vânzători care se plâng că nu le lași nimic (doar au întins mâna până la raft să îți dea o cutie de bere!) sau sunt ofensați că aștepți restul de 70 de bani.
Am tot auzit și am văzut cu ochii mei cum chelnerii din țări cum ar fi Austria aproape că fac plecăciuni în fața ta că le-ai lăsat un euro (ceea ce la ei valorează cam cât un leu pentru noi). Bineînțeles, asta după ce încearcă să te convingă să iei tot restul înapoi. Nu sunt niciun zgârie-brânză, las bacșiș ori de câte ori omul se poartă frumos cu mine, e politicos și își face treaba cum trebuie. Ah, și dacă mai și zâmbește are un bonus. Dar cred că asta trebuie să rămână la latitudinea fiecăruia. Că dacă ai plătit nota fără niciun leuț în plus, asta nu înseamnă că ești incorect.
Respect e cuvântul care, din păcate, parcă ne iese tot mai des din vocabular. Și reciproca e valabilă: nu cred că strică să spui „Dați-mi două pâini și-un parizer, vă rog”, „Până în Berceni, vă rog frumos” ș.a.m.d. Taximetriștii, vânzătorii și chelnerii sunt și ei oameni și simplul fapt că au meseria respectivă (dar poate 20-30 de ani în plus, uneori) nu înseamnă că te duci și le dai comenzi la per tu, că doar nu ați păscut oi împreună. Mă rog, eu așa percep problema. Poate nu trăiesc în secolul în care trebuie.
sursa foto
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!