sâmbătă, 11 august 2012
Dincolo de orice Vamă... Folk You!
Despre Folk You. Iarăși scriu cu întârziere, dar am motive serioase. În primul rând, de când am venit am avut tot felul de alte îndeletniciri. În al doilea rând, am preferat să nu mă gândesc prea mult la mare imediat ce am plecat de acolo. Așa că am amânat. Dar despre ce a fost la Folk You tot trebuie să scriu, că doar a fost așa frumos. După mine, una dintre cele mai frumoase ediții de până acum. Sigur, îmi e încă dor de primele, atunci când era numai folk și la 1-2 noaptea mai erau vreo sută sau două de oameni care îi ascultau pe Alifantis și Șeicaru. Era folk, dar nici nu pot să mă plâng că acum mai apar acolo și Celelalte Cuvinte, Iris, Phoenix sau Compact. Cum spunea și poetul de Bob Dylan, the times they are a changing.
Încercarea de a face o cronică a festivalului ar fi o muncă titanică, mai ales că au fost patru zile, zile pe care am încercat să le urmăresc cât mai în amănunt. Așadar, în prima zi am prins mai degrabă Rock You. Compact, Iris (cam multe piese noi, dar totuși... Iris!), Celelalte Cuvinte (tot cei mai buni, dar întrerupți de primii stropi de ploaie - s-or fi gândit și organizatorii ăștia că s-ar putea să plouă? nu cred), apoi Alina Manole cu piticul, o piesă din Maya, Emeric Set, Taxi cu drama în Vamă (Dan Teodorescu președinte!), Phoenix, pe care i-am văzut pentru prima dată fără Baniciu (Dă chitara puțin mai tare în monitor! Nu, mai încet! Mai sus! Mai jos! Puțin mai sus!), Andrieș (care a demonstrat încă o dată că poate să scoată piese la minut; de data asta, inspirat de chestiunea cu plagiatul), Dinu Olărașu (cu deja fostul imn Folk You), Poesis (foarte, foarte frumos!), Chilian (s-a abținut de data asta de la măgării și a cântat chiar fain), Alifantis (romantic, ca de obicei), Baniciu (care a trezit plaja și a ridicat-o în picioare), Vama (n-am rezistat mai mult de trei piese, nu eram destul de mangă pentru Chirilă), Folk Frate și Marius Matache (deși deschizători de seară, printre preferații mei), Timpuri Noi (euforici), Gheorghe Zamfir și Dumitru Fărcaș (mai români decât e Papa catolic, impresionant!), Vița de Vie acustic foarte fain (Pentru toţi fanii Viţa de Vie mai cântăm trei piese. Deci, câte piese mai avem de cântat?!). Și cam asta. Din păcat am ratat câțiva, pe alții nu i-am menționat.
Dar momentul festivalului, așezat la final, a fost ales, pe bună dreptate, Rezident Ex. Ei, dacă înainte eram fan Kempes, dar nu îl văzusem niciodată pe viu, de data asta m-am îndrăgostit. Ce mai conta că era deja 2 și jumătate, că îmi era rău, că toți muream de somn. Nu puteam să plecăm și, vorbesc cel puțin în nume propriu, bine că nu am plecat. Ceilalți s-au gândit și ei la fel. Kempes a fost primit înapoi acasă cum se cuvine, exceptând, desigur, comentariile intelectualilor de genul „Pișă-te pe Cargo!” sau „Pișă-te pe Bărar!” Dar nu contează asta, și Vama în general o apreciezi făcând abstracție de ăștia. A fost fenomenal. Mi-a trecut și greața. Nu prea știam piesele (în afară de cele de la Cargo: Buletin de știri, Povestiri din gară, Brigadierii și cele apărute deja de pe Youtube, Iarna și Catedrala sufletului). Și totuși a fost foarte bine. Se cunoștea că și el era foarte fericit să vină înapoi, că trupa e alcătuită din muzicieni unul și unul. Unde mai pui că aveau trei chitariști, printre care un neamț foarte simpatic, fericit nevoie mare că a venit să cânte aici. Ah, iar Kempes nu și-a pierdut vocea. Ba s-a lăsat și de fumat! Bravo, Rezident Ex! Abia aștept concertul din București! Bravo, Mișcarea de Rezistență! Chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat de la Moțu Pittiș încoace, faceți o treabă bună! Și cum să nu fii așa euforic, când oamenii au încheiat în așa fel festivalul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un festival cu adevarat reusit! Am ratat jumate dar il mai prind pe Kempes la toamna! :D
RăspundețiȘtergere