Se afișează postările cu eticheta rock. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rock. Afișați toate postările
vineri, 9 noiembrie 2012
Roger Waters la București!
Am aflat acum 15 minute. Încă sunt în stare de șoc. Îmi tremură mâinile
când scriu și vocea când dau vestea mai departe. Îmi vine să plâng, să râd, să
țopăi, să cânt, să strig. Am verificat informația de 10 ori, în timp ce încă mă
frecam la ochi. Dar nu, n-ar ce să fie, visul s-a împlinit, în sfârșit. O
confirmă și site-ul oficial: Roger Waters vine la București cu turneul The Wall
pe 28 august, la anul! O să fie prima dată când o să fac ceea ce până acum nu
înțelegeam la unii fanatici: îmi iau bilet în față și mă așez de diminață la
coadă, să fiu sigur că prind primul rând. Nu știu dacă e în timpul săptămânii,
nici nu mă interesează, îmi iau o zi de concediu. Pff. Nu știu, alte cuvinte nu
îmi mai găsesc acum. Încă îmi bate inima ca la nebuni. Vorbim altădată!
sursa foto
joi, 6 septembrie 2012
Septembrie, '46
5 septembrie 1946. A trecut ceva timp de atunci. Mi-e greu să mi-l imaginez pe Freddie Mercury cu părul și mustața albă. După o zi în care online-ul a vuit de videoclipuri Queen, text și mesaje de genul R.I.P. Freddie (adică Return If Possible, Freddie!) nici nu știu ce aș mai putea spune despre probabil unul dintre cei mai iubiți oameni din toate timpurile. Și oricum, mesajul meu ar fi lipsit de importanță și originalitate.
6 septembrie 1946. La numai o zi, se naște cel considerat geniul creator al celei mai bune formații din toate timpurile, dacă m-ai întreba pe mine. Cel pe care atâția fani îl așteaptă de atâta timp la noi în țară cu unul dintre concertele alea fabuloase cu care a umplut zeci sau sute de stadioane și a devenit artistul cu cele mai mari încasări din spectacole anul ăsta. Deci da, stați liniștiți, încă se ascultă muzică.
sâmbătă, 11 august 2012
Dincolo de orice Vamă... Folk You!
Despre Folk You. Iarăși scriu cu întârziere, dar am motive serioase. În primul rând, de când am venit am avut tot felul de alte îndeletniciri. În al doilea rând, am preferat să nu mă gândesc prea mult la mare imediat ce am plecat de acolo. Așa că am amânat. Dar despre ce a fost la Folk You tot trebuie să scriu, că doar a fost așa frumos. După mine, una dintre cele mai frumoase ediții de până acum. Sigur, îmi e încă dor de primele, atunci când era numai folk și la 1-2 noaptea mai erau vreo sută sau două de oameni care îi ascultau pe Alifantis și Șeicaru. Era folk, dar nici nu pot să mă plâng că acum mai apar acolo și Celelalte Cuvinte, Iris, Phoenix sau Compact. Cum spunea și poetul de Bob Dylan, the times they are a changing.
luni, 2 iulie 2012
... și știți ceva?
Nu știu cum să vă spun, dar mie chiar mi-a plăcut aseară la Guns. De fapt uite că știu, am spus-o foarte simplu. Mi-am amintit că printr-a noua și a zecea asta era trupa mea favorită, așa că am trecut peste prejudecata că o să fie Axl Rose & Friends, deci o să fie varză (de altfel ăsta fiind motivul pentru care am ratat primul concert). Și, evident, idee cu care au venit mulți la Romexpo, genul de oameni care abia așteptau să plece acasă, să intre pe Facebook sau nu știu care forum și să ne spună ei ce distrus e Axl.
Păi stați un pic așa. Pe cuvânt dacă vă înțeleg. Ia spuneți-mi voi mie cine a mai venit în România să vă cânte vouă trei ore și ceva? Iar aia cu „Axl nu mai are voce, dar are în schimb burtă” mi se pare că pică din prima. Că s-a auzit prost la început, da, sunt de acord. Asta e o meteahnă veche a concertelor de pe la noi, dar stați așa, că dacă mă gândesc bine, în Danemarca la Ozzy s-a auzit mai prost de atât. Noroc că au mai reglat treburile și vocea lui Axl s-a făcut până la urmă auzită. Și surpriză, chiar sună destul de aproape cu ceea ce știam de acum vreo 20 de ani. Că n-are cum să fie la fel, asta e altceva.
marți, 13 decembrie 2011
Cuvinte!
De câteva zile știu că sunt dator cu ceva. Deși nu știu, nici acum nu sunt deloc sigur că o să reușesc să descriu ce a fost pe 8 decembrie la Sala Palatului. Datele „tehnice” sunt următoarele: trupa Celelalte Cuvinte a aniversat 30 de ani de cântat, timp de 3 ore și jumătate le-am auzit cele mai cunoscute piese din repertoriu, începând de la ultimele și terminând cu Iarbă prin păr, Un sfârșit e un început și Dacă vrei.
luni, 14 noiembrie 2011
De ce Compact?
vineri, 28 octombrie 2011
Metallica și Lou Reed
luni, 10 octombrie 2011
Dor de Iris
Nu știu vouă, dar mie tare mi s-a făcut dor de băieții ăștia. Ultima dată când i-am văzut a fost acum aproape un an. Eh, de atunci mult timp a trecut și am început să le simt lipsa celor care, cred eu, au avut și au cele mai bune concerte dintre trupele de la noi. Luna asta, Iris au cam împlinit 34 de ani. Deci, se aude ceva de vreun concert?
marți, 14 iunie 2011
Maximum Rock & Roll
De ziua mea am primit o carte care a avut un efect destul de interesant: m-a făcut să îmi placă din nou AC/DC. Am trecut pentru o vreme de la obișnuitele romane citite prin autobuze și metrouri la cartea care povestește istoria formației. Dacă se întreabă cineva cumva ce s-a întâmplat de am ajuns tocmai eu să nu-i mai suport, răspunsul e simplu. După ce, în preajma concertului de anul trecut, am ascultat AC/DC până la refuz, a urmat o pauză foarte lungă.
Autorii (Murray Engleheart și Arnaud Durieux) povestesc toată treaba de când frații Angus și Malcolm erau mici de tot, cum s-au apucat ei de cântat, cum l-au cunoscut pe Bon Scott și apoi pe ceilalți, cum s-a terminat era lui Bon și a început era Brian Johnson și cum au ajuns ei până la Black Ice.
vineri, 10 iunie 2011
I climb the stage again this night, cause the place seems still alive
Nori grei de ploaie se adunau peste București. Începea și furtuna. Panică: oare o să fie ca în 2008 la Metallica? O să ne plouă până la chiloți? Nu mă gândisem să îmi iau pelerină de dimineață, când am plecat de acasă, dar oricum nu am dat mare importanță acestui fapt. Urma să văd Scorpions în concert pentru a treia oară (și probabil ultima).Să începem cu chestiile organizatorice. Ajuns singur la Zone Arena (cu ceilalți urma să mă întâlnesc înăuntru, un pic mai târziu), m-am așezat la coadă ca tot omul și nu am observat din prima un lucru destul de ciudat: femeile și bărbații intrau separat, fiecare pe intrarea lui. Eu am pătruns în doi timpi și trei mișcări, pe când la femei se făcuse o coadă lungă cât o zi de post. Oare ce le făceau gardienii ăia?
marți, 30 noiembrie 2010
Iris Aeterna
Aveam în minte un alt subiect pentru astăzi, dar m-am răzgânit. Astăzi prefer să abordez o temă mai pozitivă. Şi pentru că a şi trecut ceva timp de la concertul de la Sala Palatului şi eu nu am apucat să spun nimic, cred că nimic nu e mai potrivit decât să vorbesc despre una dintre cele mai tari formaţii de la noi din ţară.
Plănuiam de mult să nu cumva să ratez evenimentul "Iris - 12 porţi". Circumstanţele nu au fost prea favorabile, însă în cele din urmă Dan mi-a procurat biletul cu vreo 3-4 ore înainte de concert. Mai erau bilete?! Da, se pare că mai erau, deşi în cele din urmă sala a fost aproape plină, iar locurile libere erau compensate de cei care stăteau în picioare pe margine.
Concertul a fost în nota obişnuită Iris, piese arhicunoscute, care ridică lumea în picioare de fiecare dată, dar şi multe piese noi, de pe noul album, ca de obicei în formă, "Bună seara, prieteni!", un decor a la Rammstein şi câteva mesaje un pic cam tulburătoare pe ecranul de sus al scenei.
marți, 5 octombrie 2010
Ozzy Osbourne la Bucuresti
Mi-ar fi părut rău să nu scriu despre unul dintre cele mai reușite concerte pe care le-am văzut în România. Deși de când am aflat de eveniment am fost tot timpul sigur că voi fi și eu acolo, nu m-am hotărât să cumpăr biletul decât cu câteva zile înainte. Și s-a dovedit a fi... prea devreme! Am aflat că în ziua concertului se vindeau bilete pentru studenți la intrare cu 50 (cincizeci) % mai ieftine!
Nu-i nimic. Nu îmi pare deloc rău. Mi-ar fi părut foarte rău să ratez concertul. Îl așteptam pe Ozzy la fel cum îi așteptam pe AC/DC sau cum așteptam Metallica sau Iron Maiden acum ceva timp.
La început m-am cam speriat că își pierduse vocea, dar se pare că era doar neîncălzit.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Ce frumoşi şi tineri eram la început de drum!
De la un timp am o senzaţie destul de neplăcută, şi anume aceea că parcă timpul trece mult prea repede. Vestea că peste aproximativ o lună împlinesc 22 de ani mi se pare destul de îngrijorătoare.
Faptul că anii de liceu sunt cei mai frumoşi e un clişeu destul de des folosit, auzit pe la mulţi amici şi neamici, dar asta nu înseamnă că nu se aplică şi în cazul meu. Facultate... deja au trecut aproape trei ani de facultate, mâine-poimâine am diploma de licenţă undeva în sertarul biroului meu şi nu mi se pare că am câştigat prea multe.
Fie ce-o fi, în viitorul apropiat va trebui să am o slujbă (în paranteză fie spus, la mine la facultate se practică chestia asta de mult, deci eu sunt chiar destul de întârziat). Deşi asta înseamnă nişte bani serioşi în plus, n-aş putea spune că mă bucură foarte mult chestia asta. Vorba lu’ Baniciu, „am fost cel mai bogat din lume când n-aveam niciun ban”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)