Se afișează postările cu eticheta Pink Floyd. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pink Floyd. Afișați toate postările
vineri, 9 noiembrie 2012
Roger Waters la București!
Am aflat acum 15 minute. Încă sunt în stare de șoc. Îmi tremură mâinile
când scriu și vocea când dau vestea mai departe. Îmi vine să plâng, să râd, să
țopăi, să cânt, să strig. Am verificat informația de 10 ori, în timp ce încă mă
frecam la ochi. Dar nu, n-ar ce să fie, visul s-a împlinit, în sfârșit. O
confirmă și site-ul oficial: Roger Waters vine la București cu turneul The Wall
pe 28 august, la anul! O să fie prima dată când o să fac ceea ce până acum nu
înțelegeam la unii fanatici: îmi iau bilet în față și mă așez de diminață la
coadă, să fiu sigur că prind primul rând. Nu știu dacă e în timpul săptămânii,
nici nu mă interesează, îmi iau o zi de concediu. Pff. Nu știu, alte cuvinte nu
îmi mai găsesc acum. Încă îmi bate inima ca la nebuni. Vorbim altădată!
sursa foto
joi, 6 septembrie 2012
Septembrie, '46
5 septembrie 1946. A trecut ceva timp de atunci. Mi-e greu să mi-l imaginez pe Freddie Mercury cu părul și mustața albă. După o zi în care online-ul a vuit de videoclipuri Queen, text și mesaje de genul R.I.P. Freddie (adică Return If Possible, Freddie!) nici nu știu ce aș mai putea spune despre probabil unul dintre cei mai iubiți oameni din toate timpurile. Și oricum, mesajul meu ar fi lipsit de importanță și originalitate.
6 septembrie 1946. La numai o zi, se naște cel considerat geniul creator al celei mai bune formații din toate timpurile, dacă m-ai întreba pe mine. Cel pe care atâția fani îl așteaptă de atâta timp la noi în țară cu unul dintre concertele alea fabuloase cu care a umplut zeci sau sute de stadioane și a devenit artistul cu cele mai mari încasări din spectacole anul ăsta. Deci da, stați liniștiți, încă se ascultă muzică.
joi, 13 octombrie 2011
Concerte, concerte
Primul concert mare văzut de mine pe viu a fost Scorpions la Sala Polivalentă, în 2004. Era atunci ceva absolut fantastic, efectiv nu puteam să cred că îi văd pe viu (am stat și aproape de scenă, ha!). Până atunci, trupele astea de afară pe care le ascultam eu îmi dădeau senzația că sunt din altă galaxie, că nu am cum să interacționez cu ei, că nu sunt reali. Videoclipurile cu ei erau ca un film SF (doar că fără S).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)