Bine ați venit la noi acasă!
Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările

joi, 21 februarie 2013

Hoinar prin Piaţa Matache, la Papa la Şoni

Probabil că sunt ultimul care apucă să scrie despre Hoinar prin Piața Matache. După atâtea concerte prin Vamă, Big Mamou și tot felul de alte locuri, uite că s-a nimerit să ratez tocmai marea lansare de la teatrul Excelsior. Mult așteptata lansare a discului, despre care la un moment dat nici nu eram sigur dacă Make mai vorbește serios sau nu.

Noroc că de multe ori în viață se ivește și a doua șansă. Concertul de aseară de la Papa la Șoni a fost un fel de post-lansare a albumului: cu melodii de pe viitoarele discuri (odată ce s-a spart gheața, eu unul sunt singur că vor mai fi!) și cu cel actual pe masă, așa, ca pentru cei mai întârziați. Dar pentru mine nu a fost numai atât. Pentru mine a fost un fel de combinație între lansare și concertul tradițional de Valentine’s Day, de la care nu lipsisem în ultimii ani și care anul ăsta n-a mai avut loc datorită evenimentelor mai sus menționate.

sâmbătă, 11 august 2012

Dincolo de orice Vamă... Folk You!

Despre Folk You. Iarăși scriu cu întârziere, dar am motive serioase. În primul rând, de când am venit am avut tot felul de alte îndeletniciri. În al doilea rând, am preferat să nu mă gândesc prea mult la mare imediat ce am plecat de acolo. Așa că am amânat. Dar despre ce a fost la Folk You tot trebuie să scriu, că doar a fost așa frumos. După mine, una dintre cele mai frumoase ediții de până acum. Sigur, îmi e încă dor de primele, atunci când era numai folk și la 1-2 noaptea mai erau vreo sută sau două de oameni care îi ascultau pe Alifantis și Șeicaru. Era folk, dar nici nu pot să mă plâng că acum mai apar acolo și Celelalte Cuvinte, Iris, Phoenix sau Compact. Cum spunea și poetul de Bob Dylan, the times they are a changing.

vineri, 27 iulie 2012

Sunt doimaist


Am văzut aseară un film: Bani de dus, bani de-ntors, în regia lui Alexandru Tocilescu, Dumnezeu să-l odihnească. Nu e chiar un film extraordinar, deși are actori de mâna-ntâi, conversații amuzante și momente bune. Spre final devine însă un pic exagerat. Un fel de Caragiale, doar că nu chiar. De ce mă uit eu la filmul ăsta pentru a doua oară?

Pentru că redă exact atmosfera aia de 2 Mai pe care o știu eu. Totul e filmat în curtea unor țărani, exact așa cum o știam de acum vreo... 20 de ani? Cu duș în curte și apă caldă doar atunci când e soare, o chiuvetă de tablă (tot în curte), găini care se plimbă printre picioarele tale în timp ce te speli pe dinți, carpete cu Răpirea din serai pe pereți. În fine, cine a experimentat știe despre ce vorbesc. Cine nu, probabil mă va întreba, pe bună dreptate, dacă nu cumva sunt nebun.

joi, 29 septembrie 2011

Vara, întâmplător

Vara se duce, încet-încet. Nu, nu am dormit o lună și m-am trezit acum, dacă asta vroiați să spuneți. Știu că toamna calendaristică a venit demult, dar eu unul nu am simțit nevoia să pun tot felul de status-uri sau melodii de toamnă pe Facebook când afară era soare din plin și cel puțin 30 de grade. Dacă stăm să ne gândim bine, chiar și vremea de acum ar putea să ne păcălească și să ne facă să credem că e o zi de început de iunie sau sfârșit de august. Daar, pe de altă parte, trebuie să anunț și eu pe blog că vara e pe sfârșite, nu-i așa?

vineri, 19 august 2011

Probably the best place on Earth

Uite că se mai întâmplă o dată vara asta să dau muntele pe mare. Așa m-am gândit eu că ar fi frumos. Și ce o să fac eu primul și primul lucru când o să ajung acolo? O să mă opresc de o bere la Pirați. De fapt e normal, așa se întâmplă mereu. Cum ajung în Vamă, prima oprire e imediat pe stânga, înainte să văd plaja, marea, înainte să văd ce s-a construit și ce minuni au mai apărut.

Probabil vă întrebați de ce mi se pare atât de tare acolo.

luni, 25 iulie 2011

Despre Folk You, Vamă și 2 Mai

Cam toată lumea care mă cunoaște știe că sunt un om de munte. Adica mi se întâmplă destul de des să fiu întrebat: „Și cum, Andrei, weekend-ul ăsta nu mergi la munte?!” sau „Și sâmbătă prin ce munți mai mergi?” În fine. Irelevant pentru articolul care urmează să fie scris. Îmi place muntele, iubesc muntele, dar pentru mine, de vreo 23 de ani încoace, vara fără 2 Mai și Vama Veche nu e vară.

vineri, 15 iulie 2011

Hai să facem grevă

Stăteam eu azi în stație la 301 fericit că în sfârșit a venit mult așteptatul concediu. Și aștept. Și aștept. Mă gândesc: băi frate, mă mai enervez eu pe 301 ăsta că vine destul de greu, da' chiar 25 de minute?! Aoleu, parcă auzisem ceva de greva ăstora de la RATB! Iau în final un 304 ca să fiu sigur că nu mai aștept încă 25 de minute. Hai că iau 41 de la Piața Presei și ajung la timp la pizza! Ah, cine crede că Băneasa e o zonă selectă se cam înșală. Întotdeauna autobuzele pe acolo sunt pline de oameni nespălați de câteva luni, care pe deasupra mai și țipă și înjură cât să îi audă toată lumea. Bonus mai bat și din palme ca să fie siguri că se fac remarcați.

joi, 28 aprilie 2011

Mă grăbesc s-ajung la ea

În perioada asta, lumea se împarte în două: cei care merg în Vamă de 1 mai și cei care nu merg. Bineînțeles, prima jumătate este ceva mai mare. Indiferent că e ploaie, vânt, frig, că nu au unde să doarmă, că se calcă în picioare, că nu au bani, toți pleacă la mare.

2 Mai și Vama Veche sunt locurile pe care aștept cu nerăbdare să le văd în fiecare vară, începând cu vara forțată (1 mai muncitoresc). Știu că de fiecare dată mă întorc oarecum cu un gust amar de la revederea Vămii. De fiecare dată observ ceva nou: s-a construit o pistă pentru bicicliști pe plajă, s-a asfaltat strada principală, nu mai e voie cu cortul, a mai apărut un hotel de 5 stele, o specie nouă de cocalar, dar nu-i nimic.