„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
marți, 30 noiembrie 2010
Iris Aeterna
Aveam în minte un alt subiect pentru astăzi, dar m-am răzgânit. Astăzi prefer să abordez o temă mai pozitivă. Şi pentru că a şi trecut ceva timp de la concertul de la Sala Palatului şi eu nu am apucat să spun nimic, cred că nimic nu e mai potrivit decât să vorbesc despre una dintre cele mai tari formaţii de la noi din ţară.
Plănuiam de mult să nu cumva să ratez evenimentul "Iris - 12 porţi". Circumstanţele nu au fost prea favorabile, însă în cele din urmă Dan mi-a procurat biletul cu vreo 3-4 ore înainte de concert. Mai erau bilete?! Da, se pare că mai erau, deşi în cele din urmă sala a fost aproape plină, iar locurile libere erau compensate de cei care stăteau în picioare pe margine.
Concertul a fost în nota obişnuită Iris, piese arhicunoscute, care ridică lumea în picioare de fiecare dată, dar şi multe piese noi, de pe noul album, ca de obicei în formă, "Bună seara, prieteni!", un decor a la Rammstein şi câteva mesaje un pic cam tulburătoare pe ecranul de sus al scenei.
Sonorizarea mi s-a părut foarte bună pentru un concert al unei formaţii româneşti. Mai ales dacă nu stăteai în faţă, se auzea perfect! La "Tot zbor" a fost absolut bestial, iar la bis toată sala a explodat când a auzit "Pe ape", însoţită, ca de obicei, de "Strada ta" şi "Floare de Iris". Pe scurt, mi-a părut foarte bine că nu am ratat evenimentul până la urmă, pentru că nu m-am săturat nici acum, după zeci de concerte Iris la activ.
Sonorizarea mi s-a părut foarte bună pentru un concert al unei formaţii româneşti. Mai ales dacă nu stăteai în faţă, se auzea perfect! La "Tot zbor" a fost absolut bestial, iar la bis toată sala a explodat când a auzit "Pe ape", însoţită, ca de obicei, de "Strada ta" şi "Floare de Iris". Pe scurt, mi-a părut foarte bine că nu am ratat evenimentul până la urmă, pentru că nu m-am săturat nici acum, după zeci de concerte Iris la activ.
Discutam cu Dan că Iris a rămas cea mai tare trupă de pe la noi. Ei scot mereu câte ceva nou, au periodic concerte (chiar şi în ciuda problemelor de sănătate pe care Cristi le-a avut), cântă pentru public şi o fac încă foarte bine! Ca să nu mai spun că au păstrat aceeaşi formulă de 24 (douăzeci şi patru) de ani, ceea ce e într-adevăr un record! Mai ales dacă ne uităm la ce a rămas din Phoenix, de altfel o trupă legendară şi trupa mea favorită, dar care acum e un fel de Nicu Covaci & Friends. Sigur, Iris are doar 33 de ani deocamdată, dar par că se pot ţine foarte bine până la 50!
Căutam mai devreme pe Google Cristi Minculescu şi, la sugestii, îmi apare "Cristi Minculescu a murit" (?!). Nu, Cristi Minculescu nu a murit deloc, Iris nu a murit şi pe deasupra sunt în plină formă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!