„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
marți, 23 noiembrie 2010
Tu, Nichita...
Când am stat prima dată faţă în faţă cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau Baudelaire) eram la Restaurantul Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atât de intimidat de ochii albaştri, foarte depărtaţi, ai lui Nichita, încât vreo jumătate de oră n-am putut scoate o vorbă, lucru pe care el l-a luat drept o tăcere ostilă.
"Bătrâne, gata!" mi-a spus până la urmă. "Ai dreptate, sînt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuşi, şi să ciocnim un pahar ca doi prieteni." "Dar dimpotrivă", i-am răspuns, "am tăcut fiindcă vă respect prea mult..." "Haide, lasă-l pe vă şi pe dumneavoastră. Zi-mi şi tu, bătrâne!" "Iertaţi-mă, dar nu pot..." Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. "Ascultă, tu eşti credincios?" "Da, bineînţeles." "Şi te rogi câteodată la Dumnezeu?" "Da, uneori." "Şi cum îi spui lui Dumnezeu când te rogi, Tu, Doamne sau Dumneavoastră, Doamne?" "Tu", i-am răspuns zâmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. "Şi-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui Tu, mie de ce îmi zici dumneavoastră? Hai, bătrâne, zi-mi Nichita şi să fim sănătoşi...", povestea Mircea Cărtărescu.
Uneori îmi pun şi eu aceeaşi întrebare: de ce noi avem pronumele de politeţe şi alţii nu? E adevărat că denotă totuşi respect, dar oare nu era mai simplu să spunem, ca în engleză (nu că aş fi pro-engleză şi anti-română), un simplu "you"? Mai ales că, zic eu, problema principală e că uneori nu ştii când cineva e "dumneavoastră" sau e doar "tu". Atunci când tutuieşti pe cineva se poate simţi jignit că îl tratezi ca fiind egal cu tine, altfel se poate simţi jignit că îl faci bătrân...
Etichete:
Andrei,
limba română,
Mircea Cărtărescu,
Nichita Stănescu,
pronumele de politeţe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu niciodata nu am stiut cum sa vorbesc cu tatal tau, domnul Popilian e prea politicos, Radu e prea ca intre prieteni... :))
RăspundețiȘtergereŞi eu am problema asta destul de des. Sunt unele persoane cu care nu ştiu cum să vorbesc. De multe ori mi-aş dori să nu mai existe pronumele personal de politeţe...
RăspundețiȘtergereSi eu mi-as dori exact asta, sa fie ca in engleza! Ca si Andrei, sunt unele persoane cu care nu stiu nici eu cum sa vorbesc.
RăspundețiȘtergere