sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Prospețimea morții
Trebuie să înceapă la 7 jumate, mergem acolo, aflăm că este premieră și începe la 8, până vin invitații, actorii, mai durează un pic. Ruxi vrea să nu mai stăm, eu insist, presimt eu că e ceva special la acest film. Până la urmă în viață trebuie să mai faci și compromisuri și asta se aplică mai ales când nu e vorba de tine, deci rămânem. La început prezentatorul ne vorbește despre ce vom vedea, un film despre moarte și despre călătoria sufletului în primele 40 de zile de la moarte. Este citat Cioran, „moartea rămâne tot timpul proaspătă”, prezentatorul ne urează să rămânem proaspeți. Începe filmul, mi-a plăcut deși nu pot să spun că l-am înțeles prea mult, plin de simboluri, uneori simți fiori pe șira spinării. La sfârșit, fiind premieră, încep aplauzele. După primele două secunde de aplauze suntem opriți și rugați să păstrăm un moment de tăcere căci în timpul rulării filmului proiecționistul a făcut un atac de cord și a murit. Mă gândesc că este „regizat” pentru a accentua impresia creată de film, o glumă cam proastă judec. Mă răzgândesc când la ieșire văd ambulanța SMURD, poliția și un grup de medici tăcuți.
Și asta în ziua în care mi-am încheiat o asigurare de viață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce coincidenta si eu am fost la premiera acelui film... Daca vrei sa citesti si viziunea mea... http://razi-sau-plangi.blogspot.com/2010/11/culmea-macabritatii.html
RăspundețiȘtergere