luni, 15 noiembrie 2010
Adrian Păunescu
Vă rog frumos să mă scuzaţi că o să abordez şi eu subiectul ăsta abordat şi răs-abordat în ultima vreme. Nu fac asta din lipsă de inspiraţie, ci doar pentru că aş vrea să punctez şi eu câteva aspecte. Şi cred că, dat fiind faptul că unul dintre subiectele destul de des abordate pe blogul nostru este muzica folk, sunt nevoit să vorbesc puţin şi despre cel care a dat atât de multe acestui gen muzical.
Ştiţi cum e vorba aia: "Despre morţi numai de bine". Aşa că nu vreau să vorbesc prea mult despre Adrian Păunescu omul politic sau despre purtarea mai puţin ortodoxă pe care consider că o avea faţă de majoritatea lumii. Şi nici despre credinţa lui în comunism sau poemele laudative scrise lui Ceauşescu. Dacă Cenaclul Flacăra era sau nu un produs al regimului nu pot să spun. Eu sunt de părere că da, deşi cred că mai degrabă sunt în necunoştinţă de cauză şi nu are rost să vorbesc aiurea.
Acum câteva zile mi-am dat seama că trebuie să mă gândesc şi la Adrian Păunescu poetul, nu numai la Adrian Păunescu omul. Nicu Alifantis spunea că fără Adrian Păunescu, el nu ar fi existat. Cum ar fi fost folkul românesc fără Nicu Alifantis? Probabil nu ar fi existat nici Ducu Bertzi, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă şi mulţi alţii. De fapt, cred că mişcarea folk nu prea ar mai fi existat la noi.
Acum câteva zile mi-am dat seama că trebuie să mă gândesc şi la Adrian Păunescu poetul, nu numai la Adrian Păunescu omul. Nicu Alifantis spunea că fără Adrian Păunescu, el nu ar fi existat. Cum ar fi fost folkul românesc fără Nicu Alifantis? Probabil nu ar fi existat nici Ducu Bertzi, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă şi mulţi alţii. De fapt, cred că mişcarea folk nu prea ar mai fi existat la noi.
Sigur că nu pot să fiu de acord cu Florin Piersic care, probabil din exces de zel, declara că Adrian Păunescu a fost cel mai mare poet al românilor. Dar da, a fost un poet cu o mare sclipire, care a scris lucruri senzaţionale. Acum îmi vin în minte Nebunul de alb, Bună varainta rea, Umbra, Iluzia unei insule sau Antiprimăvara (şi sigur că mai sunt mii şi mii). Cine mai scrie aşa ceva acum? Mai avem poeţi contemporani care să se fi remarcat prin ceva în ultima vreme? Oricât de multe lucruri rele s-ar spune despre el, e clar că a făcut şi lucruri bune. Da domnule, cred că Adrian Păunescu a scris foarte frumos, poezia lui are valoare şi va rămâne peste timp!
... şi cum se-ntâmplă moarte să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv
Ai să te apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Or fi si acum poeti care scriu bine dar nu stiu cati sunt interesati sa-i descopere. Eu unul recunosc ca nu am pus in viata mea mana pe o carte de poezie contemporana.
RăspundețiȘtergereEu am citit câteva poezii de Cărtărescu şi recunosc că mi-au plăcut unele. Şi ceva de Mircea Dinescu. În rest am mai auzit pe ici pe colo, dar parcă mi se pare prea modernist ce se face acum... Şi da, oricum sunt prea puţini cei pe care îi mai interesează.
RăspundețiȘtergereVezi ca 'modernist' e altceva.
RăspundețiȘtergereMODERNÍSM, modernisme, s. n. 1. Însușirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă; preferință (exagerată) față de tot ceea ce este nou, modern. 2. Curent sau tendință din arta și literatura sec. XX, care neagă tradiția și susține principii de creație noi. – Din fr. modernisme.
RăspundețiȘtergereEu cam la asta mă refeream...
Adevărul e că nu m-am exprimat corect. Am vrut să spun că e prea modern ce se face acum, nu modernist... Nu mă refeream la curentul modernist. Eh, se vede că nu prea mi-a plăcut să învăț la română în clasa a XII-a...
RăspundețiȘtergereMea culpa. Nu prea mi-a plăcut teoria asta a literaturii...
RăspundețiȘtergere