Pat si Patachon: Îmi place vinul roşu şi femeia blondă

joi, 9 decembrie 2010

Îmi place vinul roşu şi femeia blondă

Nu am avut niciodată o părere prea bună despre balcanici. Eu am fost şi sunt mai degrabă pro Occident. Probabil acum e prima dată când spun ceva bun cu privire la est-europeni. Dar pentru toate există un început.

Pe scurt. Ieri a fost petrecerea de Crăciun – sfârşit de an – aniversare a firmei la care lucrez. Planul: mai întâi mergem cu toţii la restaurant şi apoi, cine vrea şi mai poate, merge la Coyote Cafe “for dance, drinks, karaoke and a lot of fun !!!” Ştiţi cum e cu petrecerile astea: nu e bine să nu te duci, iar dacă te duci trebuie să ai grijă ce faci, cât bei, şefii sunt cu ochii pe tine. Pe scurt, am crezut că va fi ceva mai oficial, aşa că mi-am spus că merg şi eu să fac act de prezenţă şi plec devreme.

Trebuie menţionat că 3 dintre şefii mei sunt greci (da, ştiu, am mulţi şefi). Restul firmei – români. Şi nu a fost nimic oficial, aşa cum am crezut. Superiorii nu au lăsat să se vadă vreo diferenţă între ei şi subordonaţi. S-au băut câteva sticle bune de whiskey, vin, berici, am dansat, am cântat, am glumit, am râs, a fost distracţie în toată regula! Cot la cot. Nimeni nu a plecat până la 3 dimineaţa, iar unii au stat chiar până la 5 (asta în condiţiile în care, cel puţin teoretic, trebuia ca a doua zi la 9 dimineaţa să fim la birou). Ca să nu mai spun că la sfârşit unul din şefi nu-mi mai dădea drumul din strânsoarea mâinii. Care poate fi concluzia? Când se întâlnesc grecii cu românii, iese petrecere (sau băută) până în zori de zi.

În plus, trebuie să spun că localul era plin ochi, chiar dacă era mijlocul săptămânii. E o chestie pe care am observat-o mai de mult: fie criza cât de rea, ultimul lucru la care românul renunţă e distracţia! Şi asta nu e un lucru rău. De ce stai să îţi plângi de milă în loc să te distrezi? De ce să stai să comentezi ce nenorocit e Băsescu când poţi să îi bagi pe toţi în mă-sa şi să te duci la o bere? Work hard, party harder! Asta e motto-ul pe care l-am adoptat de când treburile au început să mă năpădească.

Concluzia finală: da dom’le, balcanicul ştie să se distreze! O avea el multe păcate, dar chiar ştie să se distreze!