luni, 20 decembrie 2010
Despre Iron City
Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de altfel...
Nichita Stănescu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
da asa-i, ma bucur ca multa lume a reactinat pozitiv la aflarea vestii dspre orasul nostru si folk frate. completez la cele de mai sus, oricat ar incerca ei, nu pot pune lacat unei stari!
RăspundețiȘtergeresa ne vedem cu bine zic in orasul de otel!