Bine ați venit la noi acasă!
Se afișează postările cu eticheta Iron City. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iron City. Afișați toate postările

miercuri, 17 octombrie 2012

Povestea merge mai departe

Se întâmpla acum trei ani. Cred că tot octombrie era. Tibi îmi zice „Hai, bă, la un concert folk, am auzit că se cântă în Iron City”, eu că „Bă, nu știu, să văd, dacă vin oricum nu stau mult, că trebuie să prind RATB, că am facultate de la 7:30 dimineața, etc.” Aproape că nu îmi vine să cred câte s-au schimbat de atunci.

Am fost la cântare, a fost fain și încet-încet am început să frecventăm locul miercurea. Până am ajuns să nu mai ratez niciuna. Așa cum de luni până vineri mă duc dimineața la serviciu, așa cum duminica mă duc la biserică, miercurea mă duceam la Folk Frate. Când eram obosit de nu mai știam de mine, o bere acolo mergea la fix. Ce conta că joi dimineața mă trezeam cu capul de trei ori mai mare? Acolo, la seara folk, m-am refugiat de zeci, poate în curând sute de ori. Atunci când eram trist sau aveam o problemă, totul parcă trecea. Atunci când eram fericit și mulțumit, totul parcă se amplifica.

Aflați mai multe »
Un articol marca Andrei publicat la 11:03 3 oameni au avut ceva de spus
Etichete: , , , , , , , ,

joi, 14 aprilie 2011

Nebun de alb

În urma unei scurte discuții pe care am avut-o aseară din orașul de oțel, mi-am adus aminte de poezia „Nebun de alb”, a lui Adrian Păunescu. Mă refer aici la întreaga poezie, nu la melodia cântată de Emeric Imre, pe care probabil o cunoaște cea mai mare parte dintre voi.

Aflați mai multe »
Un articol marca Andrei publicat la 14:43 0 oameni au avut ceva de spus
Etichete: , , , , , ,

joi, 24 martie 2011

Aseară

Ceea ce m-a ajutat să mă hotărăsc să ajung aseară în Iron City a fost, pe lângă cheful de un concert folk, reclama un pic „agresivă” făcută de folkfrați evenimentului care îi avea ca invitați pe Magda Pușkaș și Ioan Onișor, veniți tocma' de la Cluj. Mi-am zis că nu am ce pierde. Pe Magda Pușkaș o mai văzusem pe la Folk You!, dar nu pot să spun că îmi aminteam foarte multe, iar pe Ioan Onișor nu-l mai văzusem/auzisem niciodată.

Ei bine, ceea ce a urmat e probabil ușor de închipuit. A fost frumos, a fost foarte frumos, pentru că dacă era altfel nu mai scriam nimic. Am auzit La o cană cu vin și Taina ale formației Ecoul, am auzit Totuși iubirea și Copaci fără pădure ale Tatianei Stepa, am auzit Tu, Ardeal și alte cântece de prin partea locului, Castelul, Fata bătrână, Canarul și alte încă vreo două melodii cântate cu Mysha, Teddy și Johnnie și multe, multe alte cântece despre care ori nu îmi amintesc acum, ori nu știu cum se cheamă. Dar, peste toate astea, m-am bucurat foarte mult să aud Cucuruz cu frunza-n sus, piesă pe care am mai auzit-o o singură dată în concert, la Satu Mare, cântată chiar de regretatul Emilian Onciu, piesă de care m-am îndrăgostit pe loc!

Aflați mai multe »
Un articol marca Andrei publicat la 08:51 2 oameni au avut ceva de spus
Etichete: , , , , , , , , , ,

joi, 27 ianuarie 2011

Mama noastră de zbanghii!

Vă jur pe lumină și pe clătinare, cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea... Asta se auzea când am intrat în orașul de oțel. Și tot atunci am observat că nu am loc să arunc un ac în Iron City. Surprinzător, concertul începuse înainte de ora 10. Pe scenă nu era numai Emeric Imre, ci și Andrei Păunescu cu formația lui.

Așadar, seara a început cu recitalul lui Andrei Păunescu, din care am reținut următoarele:
Haide mamă, haide mamă, hai, niște liniște să-mi dai...
Hai din lume în mit, hai din strugure-n cană, să te beau liniștit, dulcea mea buruiană...
Suntem răi și aroganți [...] Mama noastră de zbanghii!...
Și, bineînțeles: La margini te chem să fugim undeva, că și sufletul meu e o mahala.

Apoi trupa de pe scenă este înlocuită de un singur om: Emeric Imre cu chitara lui.
Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. (publicul este în delir) Totu-i drum, numai drum...

Aflați mai multe »
Un articol marca Andrei publicat la 15:44 6 oameni au avut ceva de spus
Etichete: , , , , , , , ,

marți, 25 ianuarie 2011

Miercuri seara

Ei, și uite încă o veste care face începutul săptămânii să arate mai bine (pe lângă faptul că a nins și se anunță un sfârșit de săptămână numai bun pentru schi). Ieri era să fie zi liberă, dar nu a mai fost. Nu-i nimic, mi-am spus, măcar am aflat că miercuri Emeric Imre vine tocmai de la Cluj ca să cânte în Iron City!

Și pentru la capitoul Recomandări am stat cam prost în ultima vreme, vă sugerez pentru miercuri seara o combinație, cel puțin din punctul meu de vedere, minunată: Emeric Imre și FolkFrate!

Aflați mai multe »
Un articol marca Andrei publicat la 11:35 0 oameni au avut ceva de spus
Etichete: , , , , , ,

luni, 20 decembrie 2010

Despre Iron City

Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de altfel...

Nichita Stănescu.

Un articol marca Andrei publicat la 09:37 1 oameni au avut ceva de spus
Etichete: , , , ,

vineri, 19 februarie 2010

Miercurea în Iron City

În ultima vreme, majoritatea serilor de miercuri mi le petrec în Iron City la Folk Frate. Acolo buna dispoziţie e la putere. De aceea, pentru mine şi Tibi mijlocul săptămânii nu e deloc aşa banal cum pare la prima vedere. Ziua de 17 februarie era pentru noi o ocazie perfectă să mergem acolo şi să sărbătorim. Să sărbătorim 4 ani de la 17 februarie 2006. Nu o să specific ”obiectul” sărbătorii, nu cred că importă prea tare pentru cititorii blogului nostru.

Deşi Tibi nu putea să ajungă prea devreme, venind de la schi, pentru că mă aflam în centru am reuşit să ajung acolo pe la ora 20:00, după un drum prin ploaia rece de pe Calea Victoriei. Înainte să intru, dau nas în nas cu Stela Popescu. Mai era cam cu o oră şi 43 de minute până să înceapă cântarea. Mă aşez la masă şi iau o bere. Ba nu, iau o bere şi apoi mă aşez la masă. După o oră și jumătate vine și Tibanu într-un suflet, cu mare chef de distracție.

Teddy, Mysha și Johnnie se urcă pe scenă cu o ușoară întârziere. Încep ca de obicei cu ”Primăvara” (și te-aștept cu trei garoafe, și te-aștept cu trei idei...). Până aici nimic neobișnuit, până eu și Tibi cădem de acord că vocile sunau... cam ciudat (și nu, nu sunt afoni). Devine chiar deranjant, dar nu vrem să plecăm de acolo. Tibi crede că există două motive posibile: se aude așa ori pentru că au băut prea mult, ori pentru că nu au băut destul. Parcă la ”Liber” s-a mai ameliorat situația.

Moment important: băieților li se alătură Cristina Andrieș.

Aflați mai multe »
Un articol marca Andrei publicat la 16:10 0 oameni au avut ceva de spus
Etichete: , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)