Se afișează postările cu eticheta Teddy. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Teddy. Afișați toate postările
joi, 24 martie 2011
Aseară
Ceea ce m-a ajutat să mă hotărăsc să ajung aseară în Iron City a fost, pe lângă cheful de un concert folk, reclama un pic „agresivă” făcută de folkfrați evenimentului care îi avea ca invitați pe Magda Pușkaș și Ioan Onișor, veniți tocma' de la Cluj. Mi-am zis că nu am ce pierde. Pe Magda Pușkaș o mai văzusem pe la Folk You!, dar nu pot să spun că îmi aminteam foarte multe, iar pe Ioan Onișor nu-l mai văzusem/auzisem niciodată.
Ei bine, ceea ce a urmat e probabil ușor de închipuit. A fost frumos, a fost foarte frumos, pentru că dacă era altfel nu mai scriam nimic. Am auzit La o cană cu vin și Taina ale formației Ecoul, am auzit Totuși iubirea și Copaci fără pădure ale Tatianei Stepa, am auzit Tu, Ardeal și alte cântece de prin partea locului, Castelul, Fata bătrână, Canarul și alte încă vreo două melodii cântate cu Mysha, Teddy și Johnnie și multe, multe alte cântece despre care ori nu îmi amintesc acum, ori nu știu cum se cheamă. Dar, peste toate astea, m-am bucurat foarte mult să aud Cucuruz cu frunza-n sus, piesă pe care am mai auzit-o o singură dată în concert, la Satu Mare, cântată chiar de regretatul Emilian Onciu, piesă de care m-am îndrăgostit pe loc!
joi, 27 ianuarie 2011
Mama noastră de zbanghii!
Vă jur pe lumină și pe clătinare, cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea... Asta se auzea când am intrat în orașul de oțel. Și tot atunci am observat că nu am loc să arunc un ac în Iron City. Surprinzător, concertul începuse înainte de ora 10. Pe scenă nu era numai Emeric Imre, ci și Andrei Păunescu cu formația lui.
Așadar, seara a început cu recitalul lui Andrei Păunescu, din care am reținut următoarele:
Haide mamă, haide mamă, hai, niște liniște să-mi dai...
Hai din lume în mit, hai din strugure-n cană, să te beau liniștit, dulcea mea buruiană...
Suntem răi și aroganți [...] Mama noastră de zbanghii!...
Și, bineînțeles: La margini te chem să fugim undeva, că și sufletul meu e o mahala.
Apoi trupa de pe scenă este înlocuită de un singur om: Emeric Imre cu chitara lui.
Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. (publicul este în delir) Totu-i drum, numai drum...
Așadar, seara a început cu recitalul lui Andrei Păunescu, din care am reținut următoarele:
Haide mamă, haide mamă, hai, niște liniște să-mi dai...
Hai din lume în mit, hai din strugure-n cană, să te beau liniștit, dulcea mea buruiană...
Suntem răi și aroganți [...] Mama noastră de zbanghii!...
Și, bineînțeles: La margini te chem să fugim undeva, că și sufletul meu e o mahala.
Apoi trupa de pe scenă este înlocuită de un singur om: Emeric Imre cu chitara lui.
Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. (publicul este în delir) Totu-i drum, numai drum...
joi, 4 noiembrie 2010
De ce am devenit dependent de FolkFrate
Poate că eu şi Tibi am devenit dependenţi de prea multe lucruri în ultima vreme, după cum reiese şi din postările anterioare: de alergat, maraton, munte... De ce am devenit dependent de seara folk din Iron City:
Pentru că acolo, în fiecare miercuri, se umple localul de oameni care cântă, beau o bere, se simt bine.
Pentru că, oricât aş fi de supărat sau trist, acolo buna dispoziţie e imposibil să nu-şi facă apariţia.
Pentru că acolo, în fiecare miercuri, se umple localul de oameni care cântă, beau o bere, se simt bine.
Pentru că, oricât aş fi de supărat sau trist, acolo buna dispoziţie e imposibil să nu-şi facă apariţia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)