joi, 24 martie 2011
Aseară
Ceea ce m-a ajutat să mă hotărăsc să ajung aseară în Iron City a fost, pe lângă cheful de un concert folk, reclama un pic „agresivă” făcută de folkfrați evenimentului care îi avea ca invitați pe Magda Pușkaș și Ioan Onișor, veniți tocma' de la Cluj. Mi-am zis că nu am ce pierde. Pe Magda Pușkaș o mai văzusem pe la Folk You!, dar nu pot să spun că îmi aminteam foarte multe, iar pe Ioan Onișor nu-l mai văzusem/auzisem niciodată.
Ei bine, ceea ce a urmat e probabil ușor de închipuit. A fost frumos, a fost foarte frumos, pentru că dacă era altfel nu mai scriam nimic. Am auzit La o cană cu vin și Taina ale formației Ecoul, am auzit Totuși iubirea și Copaci fără pădure ale Tatianei Stepa, am auzit Tu, Ardeal și alte cântece de prin partea locului, Castelul, Fata bătrână, Canarul și alte încă vreo două melodii cântate cu Mysha, Teddy și Johnnie și multe, multe alte cântece despre care ori nu îmi amintesc acum, ori nu știu cum se cheamă. Dar, peste toate astea, m-am bucurat foarte mult să aud Cucuruz cu frunza-n sus, piesă pe care am mai auzit-o o singură dată în concert, la Satu Mare, cântată chiar de regretatul Emilian Onciu, piesă de care m-am îndrăgostit pe loc!
Magda și Ioan au stat pe scenă de la 10 și ceva până pe la ora 1 noaptea (dacă țin eu bine minte), cu o pauză de FolkFrate!. Ceea ce am observat, față de alte concerte, este faptul că de mult nu am mai văzut atâta lume rămânând până la o oră așa târzie, cântând atât de tare la toate melodiile. A fost incredibil, o atmosferă foarte caldă, Magda Pușkaș trecea zâmbind prin mulțime, aș putea spune că toată lumea zâmbea, râdea, cânta și se simțea bine. Cred că e nevoie de așa ceva la noi în țărișoara asta, să mai lăsăm odată la o parte tragediile din Japonia și Libia, să uităm ce fac oamenii care ne conduc (după cum spuneau și cei care ne-au încântat aseară), să nu mai auzim de Moni și Iri sau Oana și Pepe, să trăim măcar pentru câteva ore în altă lume.
Bineînțeles, ca să nu rămân dator, și folkfrații au ridicat orașul de oțel în picioare și ne-au făcut să ne pierdem vocea. Mi-a părut foarte bine să aud Nu (Măr Verde), Cabana schiorilor, „Bubuie rafinăria”, și alte piese care ne-au ținut pe loc, în Iron City. M-am bucurat foarte mult și să aud prima dată acolo Canarul. Stăteam și mă gândeam azi-noapte, cum de nu m-am săturat eu după atâtea concerte, miercuri de miercuri? Abia aștept miercurea viitoare.
Cei doi clujeni nu au venit pentru două vorbe la o cană cu vin, ci, din fericire, au venit să ne spună multe vorbe, și toate de bine. A fost, aș putea spune, chiar mai frumos ca la Emeric Imre (și asta chiar e ceva!), ultimul eveniment din orașul de oțel la care nu m-am putut abține să scriu pe blog. Evident, am stat din nou mai mult decât ne propuseserăm și azi m-am trezit „ca nou” la 7 dimineața, dar cu siguranță nu pot să spun că nu mi-am trăit viața (na, că am făcut, involuntar, și o rimă). Și altfel la ce ar mai fi bună cafeaua?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte fain, ma oftic ca am ratat aseara dar recuperez. onisor si magda puskas au cantat in formula asta si la folk you asta vara, si onisor a mai fost la noi in orasul de otel candva cu grupul unde, acu vreo trei ani parca.
RăspundețiȘtergeresalutari, ne vedem pe lazi!
Am fost astă vară la Folk You!, dar din păcate am ratat o mare parte din concerte. :( Și tot din păcate eu nu descoperisem încă FolkFrate! acum 3 ani... Asta este, de acum o să fiu mai atent, pentru că aseară a fost tare frumos!
RăspundețiȘtergereNe vedem în orașul de oțel. :)