marți, 29 martie 2011
La o fugă mică
- Alo, ce faci? Unde ești, că se aude foarte slab?
- Pe la Bragadiru.
- La Bragadiru?!
- Da, alergam...
Sau:
- Ce faci?
- Uite pe la Măgurele.
- La Măgurele?! Ce cauți la Măgurele?!
- Uite beau o bere în fața facultății de fizică.
Cam așa s-a desfășurat ziua de sâmbătă. După o noapte aproape albă (mai avea puțin și era albă de tot) și după o trezire la ora 1 după amiază cu o oareceare durere de cap, nimic nu era mai potrivit decât o alergare de 32 km. Nu au fost 32, pentru că eu și Tibi am descoperit că aveam pedometrele setate foarte prost. Am descoperit că nu e deloc așa ușor să alergi 26 km, așa cum credeam săptămâna trecută. Totuși cred că asta nu poate decât să ne ambiționeze și mai tare să ne pregătim și mai bine pentru maraton.
Da, am plecat de la 13 septembrie, am trecut prin Măgurele, am ajuns aproape în Bragadiru, apoi am luat-o pe un râu până la Dumitrana, acolo unde am strâns gunoaie în septembrie la Let's do it, Romania! Și, deși pe final mi se acrise de tot, aveam încă o stare caracteristică unei nopți pierdute, căldura nu îmi pria prea tare și mă dureau picioarele în ultimul hal, nici de-al dracu' nu m-am oprit. Nu a zis niciunul nici pâs. Și cred că așa trebuie să fie și la maraton. În final am băut binemeritata bere în stația de microbuz de la Măgurele, avertizați de vânzător „să nu ne vadă bulangii ăia”.
Și asta ca să nu mai descriu prea mult în cuvinte pe unde am fost:
- Pe la Bragadiru.
- La Bragadiru?!
- Da, alergam...
Sau:
- Ce faci?
- Uite pe la Măgurele.
- La Măgurele?! Ce cauți la Măgurele?!
- Uite beau o bere în fața facultății de fizică.
Cam așa s-a desfășurat ziua de sâmbătă. După o noapte aproape albă (mai avea puțin și era albă de tot) și după o trezire la ora 1 după amiază cu o oareceare durere de cap, nimic nu era mai potrivit decât o alergare de 32 km. Nu au fost 32, pentru că eu și Tibi am descoperit că aveam pedometrele setate foarte prost. Am descoperit că nu e deloc așa ușor să alergi 26 km, așa cum credeam săptămâna trecută. Totuși cred că asta nu poate decât să ne ambiționeze și mai tare să ne pregătim și mai bine pentru maraton.
Da, am plecat de la 13 septembrie, am trecut prin Măgurele, am ajuns aproape în Bragadiru, apoi am luat-o pe un râu până la Dumitrana, acolo unde am strâns gunoaie în septembrie la Let's do it, Romania! Și, deși pe final mi se acrise de tot, aveam încă o stare caracteristică unei nopți pierdute, căldura nu îmi pria prea tare și mă dureau picioarele în ultimul hal, nici de-al dracu' nu m-am oprit. Nu a zis niciunul nici pâs. Și cred că așa trebuie să fie și la maraton. În final am băut binemeritata bere în stația de microbuz de la Măgurele, avertizați de vânzător „să nu ne vadă bulangii ăia”.
Și asta ca să nu mai descriu prea mult în cuvinte pe unde am fost:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ca sa citez o persoana publica ... "succesuri" :D
RăspundețiȘtergereMulțumim, să fie cât mai multe! :D
RăspundețiȘtergerehaha mi-ar fi placut sa va sun si sa-mi raspundeti asa :))))) mult spor in continuare la alergat (desi sincer nu stiu cum faceti, ca numai cand aud 26 sau 32 km mi se pare enorm!!!)
RăspundețiȘtergereMulțumim, să avem spor până la 42 (pentru că 26 sau 32 nu sunt suficienți din păcate :P)!
RăspundețiȘtergerePăcat că nu mai putem să refacem gașca de anul trecut de la maraton, ar fi fost frumos, deși sunt sigur că o să ne susții și de la distanță. :)
:))
RăspundețiȘtergere"la Cișmigiu???"
pai nu stiu ce sa zic... cand e maratonul?? poate sunt pe acolo :p
RăspundețiȘtergereEh, nu prea cred. 7 mai. :)
RăspundețiȘtergere