Bine ați venit la noi acasă!
Se afișează postările cu eticheta jogging. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jogging. Afișați toate postările

miercuri, 13 iulie 2011

Back in business

Da, nu mi-am văzut lungul nasului. După maratonul de la Moieciu m-am crezut zeul alergării și am făcut o greșeală destul de gravă: am crescut brusc volumul antrenamentelor. Deja mă vedeam alergând și în Retezat, și în Ciucaș, și în Crai și la București. În săptâmâna de după maraton am alergat 100km din care 60 pe munte, asta în condițiile în care până atunci alergam cam 40 de kilometri pe săptămână pe plat. Ce a urmat vă imaginați: o tendinita groaznică, ce m-a ținut cam o lună jumătate.

O lună jumătate în care am stat și m-am uitat la Adidas commercials! Îmi dădeau lacrimile când vedeam alergători în parc, mă imaginam în fiecare zi din nou în alergare. Așa că am făcut și a doua greșeală: am încercat să alerg înainte să fiu complet refăcut.

Din fericire a trecut. Săptămâna trecută am făcut primii kilometri, am alergat de 4 ori câte 5km. Astăzi am făcut primii 10km într-un timp destul de bun zic eu după o pauză atât de mare: 55 de minute. De la maratonul din Retezat mi-am luat adio, 6 august este prea curând. Probabil că nici în Ciucaș nu o să alerg maratonul, în cel mai fericit caz particip la semimaraton. Dacă nici așa nu merge o să vin voluntar, vreau să văd efortul superb al celor care îndrăznesc să creadă că se poate. Dar maratonul din Crai nici nu mă gândesc să-l ratez! Iar la București sunt deja înscris!

Acestea fiind zise ne vedem la antrenamente!

sâmbătă, 14 mai 2011

Zero probleme cu formația

În caz că vă întrebați de ce nu mai apare nimic pe blog vrem să vă anunțăm că nu avem probleme cu formația după maraton (pentru că ne ajută conformația!), în schimb se pare că băieții de la blogger au avut niște probleme. Impresiile de la maraton au apărut pe blogul de munte. Pe scurt Andrei a terminat în 7h:04, un scor frumos pentru primul maraton. Eu nu sunt așa nebun ca el să alerg 7 ore în continuu așa că am terminat un pic mai repede: 6h:42. Am alergat împreună 2/3 din maraton.



Dacă tot s-a făcut vreme frumoasă afară vrem să vă invităm pe 28 mai în Poiana Narciselor din Munții Baiului. Informații găsiți pe blogul de munte sau pe facebook. Vă așteptăm!

marți, 29 martie 2011

O bere la Măgurele

Cum la noi pe blog chestiile faine sunt în dublu exemplar, varianta mea și a lui Andrei, era imposibil să mă abțin să scriu despre tura asta.

Mă trezesc sâmbătă bine dispus, cu mare chef de alergare. Eu, spre deosebire de alți zbanghii, nu am avut chef să petrec vineri seara. Îl sun pe Andrei care nu răspunde, pesemne că doarme dus după noaptea trecută. Îl mai sun peste o oră, iar nu răspunde, încep să fac cercuri prin cameră ca un leu în cușcă bombănind că ce doarme și ăsta atât. Nici a treia oară nu răspunde, deja îmi venea să mă duc la el la ușă și să-l trezesc ca în armată, cu o trompetă lângă ureche sau cu o găleată de apă. În cele din urmă mă sună pe la 13:00 și stabilim să începem alergarea la 14:00.

La o fugă mică

- Alo, ce faci? Unde ești, că se aude foarte slab?
- Pe la Bragadiru.
- La Bragadiru?!
- Da, alergam...
Sau:
- Ce faci?
- Uite pe la Măgurele.
- La Măgurele?! Ce cauți la Măgurele?!
- Uite beau o bere în fața facultății de fizică.

duminică, 6 martie 2011

Postcards from a young man

Nu știu la alții cum e dar la mine turele pe munte împreună cu sportul, în special alergarea, au un efect incredibil pe plan psihic.
Pentru că a venit primăvara, m-am gândit să o întâmpin cum se cuvine, cu un gest specific de primăvară, așa că am fost la schi. Am dat o tură ușurică dar superbă, pentru prima dată am urcat cu shiurile mai sus de nivelul pădurii. Coborârea până la liziera pădurii a fost de senzație, aveai tot muntele la dispoziție, niciun obstacol, poate doar niște buruieni ce nu erau acoperite de zăpada destul de mică. Păcat că a durat cam puțin. Apoi „i-am dat blană” pe drumul forestier de pe Zamora. Am schiat până în Bușteni deși în ultima parte zăpada a fost cam nasoală. Am urcat 4h și am schiat 1h. Merită. Vreme superbă de primăvară, am făcut plajă în creastă.
Azi antrenamentul de 23km. Nici prea greu, nici prea ușor. Mi-aș fi dorit să fie un pic mai cald. Cred că i-am făcut în 2h:10. Oricum important este felul în care te face să te simți o astfel de alergare: îmi vine să țopăi, să ascult muzică la maxim, să îmbrățișez lumea pe stradă, să ies cu capul gol în ninsoarea de afară.

vineri, 18 februarie 2011

Ca nuca-n perete

Alergam prin parc, cu castile in urechi, bucurandu-ma de antrenamentul meu, adancit in efort. Trec pe langa trei pustani care abia au terminat de jucat fotbal si ii vad gesticuland ceva spre mine. Imi dau seama ca vorbesc cu mine, nu reusesc sa le citesc pe buze asa ca imi dau jos casca dintr-o ureche: "-Baiatu, ai si tu un foc?". Nu stiu ce i-a facut sa creada ca un om care alearga de zor ar putea avea bricheta la el. Evident ca nu i-am dat, in bricheta mea mai era foarte putin gaz si tot antrenamentul m-am gandit la tigara ce o voi fuma dupa, sa-mi mai reglez suflul.

joi, 10 februarie 2011

N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit...

E de ajuns un maraton!
În ultimul timp mă tot plâng că am chef de un maraton, că vreau să trag de mine până nu mai pot, să-mi simt trupul cum refuză să mai facă încă un pas, să simt atmosfera de concurs, oamenii aplaudând și încurajând participanții și cel mai important, să simt gustul reușitei.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Am devenit dependent...

De maraton. Îmi place la nebunie să simt că nu mai pot să fac niciun pas, să încerc să găsesc resurse în mine să mă motivez, să văd linia de finish și să simt gustul victoriei, să fiu aplaudat.

vineri, 22 octombrie 2010

În pas alergător spre victoria finală

Probabil mulţi ar spune că am o pasiune masochistă. Îmi place să alerg, să alerg mult, până simt că îmi dau sufletul. Îmi place să urc pe munte până simt că mi se taie respiraţia. Îmi place să fac efort până nu mai pot. Probabil cei care stau toată ziua pe un scaun în faţa calculatorului (acasă sau la serviciu), nu se mai pot da jos din maşină ş.a.m.d. ar spune că sunt nebun.

Treaba serioasă cu jogging-ul pentru mine a început cam acum 1 an şi jumătate. Eram gras, aveam ditamai burta şi mi-am spus că nu se mai poate aşa.