Bine ați venit la noi acasă!
Se afișează postările cu eticheta ski de tură. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ski de tură. Afișați toate postările

duminică, 6 martie 2011

Postcards from a young man

Nu știu la alții cum e dar la mine turele pe munte împreună cu sportul, în special alergarea, au un efect incredibil pe plan psihic.
Pentru că a venit primăvara, m-am gândit să o întâmpin cum se cuvine, cu un gest specific de primăvară, așa că am fost la schi. Am dat o tură ușurică dar superbă, pentru prima dată am urcat cu shiurile mai sus de nivelul pădurii. Coborârea până la liziera pădurii a fost de senzație, aveai tot muntele la dispoziție, niciun obstacol, poate doar niște buruieni ce nu erau acoperite de zăpada destul de mică. Păcat că a durat cam puțin. Apoi „i-am dat blană” pe drumul forestier de pe Zamora. Am schiat până în Bușteni deși în ultima parte zăpada a fost cam nasoală. Am urcat 4h și am schiat 1h. Merită. Vreme superbă de primăvară, am făcut plajă în creastă.
Azi antrenamentul de 23km. Nici prea greu, nici prea ușor. Mi-aș fi dorit să fie un pic mai cald. Cred că i-am făcut în 2h:10. Oricum important este felul în care te face să te simți o astfel de alergare: îmi vine să țopăi, să ascult muzică la maxim, să îmbrățișez lumea pe stradă, să ies cu capul gol în ninsoarea de afară.

sâmbătă, 5 martie 2011

De nedescris

Nu știu alții cum sunt, probabil că le place să stea acasă să se odihnească după o săptămână de mers la serviciu, să se ducă la un film, la un restaurant sau pur și simplu să zacă. Dar pentru mine nimic nu se compară cu senzația pe care o ai după ce te întorci de la munte, terminat de oboseală, dureri de mușchi și somn (întâmplarea face că de data asta a fost o tură lejeră, dar desigur că ați înțeles ideea), bei o bere și te culci pe 4 locuri în accelerat și începe să îți sune în căști Imnul Pietrei Craiului. Adică „Stai liniștit, data viitoare o iei de la capăt”. Foarte bine. Și mai cred că nimic nu se compară cu schiul de tură. E magnific, e incredibil.

Și-aș vrea să vii și tu, să mergem împreună, să împletim acolo a Craiului cunună...

miercuri, 23 februarie 2011

Live to tell

O relatare lectură obligatorie pentru toți cei ce merg iarna pe munte. În special pentru cei ce consideră că ajunge „să nu urci după ce ninge” sau „să te uiți și tu la zăpadă” pentru a fi în siguranță.

luni, 21 februarie 2011

Padurea schiorilor

Am scăpat și de data asta. Mai avem un pic și trecem de iarnă!







marți, 8 februarie 2011

Nebun să fii, schiuri să ai!

Deși a scris și Andrei de tura asta nu pot să mă abțin să nu zic și eu câte ceva despre ea.

În primul rând am hotărât că este ultima dată când merg cu personalul, cel puțin în weekend. După ce a urcat un nene cu acordeonul și ne-a cântat și făcut dedicații juma' de oră acompaniat de urletele unor sportivi ce plecau în cantonament am hotărât că de acum merg ori cu acceleratul ori cu mașina. În cazul mașinii prețul plătit e mult mai mare, și nu mă refer la bani, nu o să mai pot să beau berea de după.

luni, 7 februarie 2011

Țeapa țepelor și o experiență care trebuie repetată

Povestea a început sâmbătă dimineața. De luni aproape că nu mă gândisem decât la sfârșitul săptămânii: sâmbătă schi pe pârtie la Sinaia și duminică schi de tură în Baiului.

Plecăm, așadar, sâmbătă cu primul tren, foarte entuziasmați și pregătiți să rupem pârtia în două, fără nicio oprire (poate doar să sorbim o bere 10 minute). Nicio problemă, trenul ajunge la timp și o luăm în pas grăbit spre telecabină. La casa de bilete, supriză: „Nu dăm skipass-uri pentru că e vânt sus și s-ar putea să oprim instalațiile!”. Observăm apoi și un afiș pe care scria mare: „Skipass-urile nu sunt valabile pentru telecabina și pentru telescaunul cu 4 locuri din Valea Soarelui!”. Păi nu frate, normal! Cum să fie valabile? Dacă au amenajat 2 pârtii în plus, păi atunci plătești și pentru alea! 143 de lei era un preț mult prea mic pentru 3 telescaune (sau mai degrabă 2 telescaune și un sfert) și o telecabină. Mai e nevoie să spun că în Austria prețul era mai mic și instalațiile de 5 ori mai multe?

Bun. Nu avem ce să facem și luăm câte o cartelă de 10 puncte, în speranța că la 12 o să putem să luăm un skipass pentru o jumătate de zi. Primele 4 puncte s-au dus pe telecabinele Sinaia-Cota 1400 și Cota 1400-Cota 2000. Observăm din telecabină că Drumul de Vară este numai pământ, noroi și pietre și ne întrebăm cum au măsurat stratul de zăpadă cei care postează astfel de informații pe unele site-uri. Cred că erau 30 cm doar dacă adunai toată zăpada de acolo. Ajungem așadar și la Cota 2000, unde ne întâmpină alte afișe pe care era scris mare: ”Pârtia Carp este inpracticabilă.”; ”Pârtia Papagal este inpracticabilă” etc. Cu privire la Drumul de Vară ne edificaserăm deja, iar noile pârtii anunțate cu surle și trâmbițe de mass-media sunt de asemena inpracticabile deoarece nu aveai cu ce să urci: telescaunul era oprit.