„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
Se afișează postările cu eticheta Sinaia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sinaia. Afișați toate postările
marți, 8 februarie 2011
Nebun să fii, schiuri să ai!
În primul rând am hotărât că este ultima dată când merg cu personalul, cel puțin în weekend. După ce a urcat un nene cu acordeonul și ne-a cântat și făcut dedicații juma' de oră acompaniat de urletele unor sportivi ce plecau în cantonament am hotărât că de acum merg ori cu acceleratul ori cu mașina. În cazul mașinii prețul plătit e mult mai mare, și nu mă refer la bani, nu o să mai pot să beau berea de după.
Etichete:
Baiului,
munte,
Piscul Câinelui,
povesti despre munte,
Sinaia,
ski,
ski de tură,
Tibanu
luni, 7 februarie 2011
Țeapa țepelor și o experiență care trebuie repetată
Povestea a început sâmbătă dimineața. De luni aproape că nu mă gândisem decât la sfârșitul săptămânii: sâmbătă schi pe pârtie la Sinaia și duminică schi de tură în Baiului.
Plecăm, așadar, sâmbătă cu primul tren, foarte entuziasmați și pregătiți să rupem pârtia în două, fără nicio oprire (poate doar să sorbim o bere 10 minute). Nicio problemă, trenul ajunge la timp și o luăm în pas grăbit spre telecabină. La casa de bilete, supriză: „Nu dăm skipass-uri pentru că e vânt sus și s-ar putea să oprim instalațiile!”. Observăm apoi și un afiș pe care scria mare: „Skipass-urile nu sunt valabile pentru telecabina și pentru telescaunul cu 4 locuri din Valea Soarelui!”. Păi nu frate, normal! Cum să fie valabile? Dacă au amenajat 2 pârtii în plus, păi atunci plătești și pentru alea! 143 de lei era un preț mult prea mic pentru 3 telescaune (sau mai degrabă 2 telescaune și un sfert) și o telecabină. Mai e nevoie să spun că în Austria prețul era mai mic și instalațiile de 5 ori mai multe?
Bun. Nu avem ce să facem și luăm câte o cartelă de 10 puncte, în speranța că la 12 o să putem să luăm un skipass pentru o jumătate de zi. Primele 4 puncte s-au dus pe telecabinele Sinaia-Cota 1400 și Cota 1400-Cota 2000. Observăm din telecabină că Drumul de Vară este numai pământ, noroi și pietre și ne întrebăm cum au măsurat stratul de zăpadă cei care postează astfel de informații pe unele site-uri. Cred că erau 30 cm doar dacă adunai toată zăpada de acolo. Ajungem așadar și la Cota 2000, unde ne întâmpină alte afișe pe care era scris mare: ”Pârtia Carp este inpracticabilă.”; ”Pârtia Papagal este inpracticabilă” etc. Cu privire la Drumul de Vară ne edificaserăm deja, iar noile pârtii anunțate cu surle și trâmbițe de mass-media sunt de asemena inpracticabile deoarece nu aveai cu ce să urci: telescaunul era oprit.
Etichete:
Andrei,
Baiului,
Bușteni,
Cota 1400,
Cota 2000,
Kalinderu,
munte,
Piscul Câinelui,
România,
Sinaia,
ski,
ski de tură,
Valea Dorului,
Zamora
vineri, 19 februarie 2010
La ski la Sinaia
Lumea cântă și schiază, schiul zboară sub picior
Flori pe pârtie brodează, pe unii îi întristează, pentru alții e ușor
Flori pe pârtie brodează, pe unii îi întristează, pentru alții e ușor
Zilele trecute vorbeam cu Monica, vroia să mă întrebe despre examenul la IOCLA și cum se întâmplă deseori discuția a alunecat către alte subiecte, schiul. Spunea că în vacanță o să plece singură la schi așa că m-am autoinvitat să merg cu ea.
Ziua a început cum nu se poate mai prost, când m-am trezit am văzut un mesaj de la ea în care îmi spunea că s-a trezit cu un ochi atât de umflat încât nici nu poate să-l țină deschis. Vorbim la telefon, spune că acum e mai bine și că i-ar părea rău să nu mergem așa că hotărâm să nu amânăm nimic. Sunt nevoit să iau taxiul până la gară și după ce sunt refuzat de câțiva („Până la gară... cam puțin!”, „Te iau dar nu-ți mai pun aparatul, dai și tu așa de bun simț 13 lei...”, „Păi nu te ia nimeni până la gară!”) găsesc un nene care a acceptat să mă ducă în condiții legale.
Ziua a început cum nu se poate mai prost, când m-am trezit am văzut un mesaj de la ea în care îmi spunea că s-a trezit cu un ochi atât de umflat încât nici nu poate să-l țină deschis. Vorbim la telefon, spune că acum e mai bine și că i-ar părea rău să nu mergem așa că hotărâm să nu amânăm nimic. Sunt nevoit să iau taxiul până la gară și după ce sunt refuzat de câțiva („Până la gară... cam puțin!”, „Te iau dar nu-ți mai pun aparatul, dai și tu așa de bun simț 13 lei...”, „Păi nu te ia nimeni până la gară!”) găsesc un nene care a acceptat să mă ducă în condiții legale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)