Se afișează postările cu eticheta Baiului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Baiului. Afișați toate postările
luni, 30 mai 2011
Poiana gălăgioșilor
Ca participant la organizarea turei și pentru că eu unul m-am simțit foarte bine, cred că e de datoria mea să vă zic în două cuvinte și aici care a fost treaba, pentru cei care nu au ajuns pe Povești despre munte. Pe scurt, a fost distracție, voie bună, soare, cald, verdeață, chităreală, gălăgie, jocuri și joculețe și o berică la sfârșit. Mai pe larg, găsiți aici, povestit de Tibanu.
În speranța că într-adevăr celor 16 participanți (gașcă mare, domnule!) le-a plăcut, așa cum mi s-a părut mie, le spun, din nou, că îi așteptăm și data viitoare (pentru că vor mai fi destule dăți viitoare, nu ne oprim aici). Celorlalți, care nu au venit din diverse motive, sper că v-am convins și data viitoare poate umplem un vagon de personal! Am zis.
În speranța că într-adevăr celor 16 participanți (gașcă mare, domnule!) le-a plăcut, așa cum mi s-a părut mie, le spun, din nou, că îi așteptăm și data viitoare (pentru că vor mai fi destule dăți viitoare, nu ne oprim aici). Celorlalți, care nu au venit din diverse motive, sper că v-am convins și data viitoare poate umplem un vagon de personal! Am zis.
sâmbătă, 14 mai 2011
Zero probleme cu formația
Dacă tot s-a făcut vreme frumoasă afară vrem să vă invităm pe 28 mai în Poiana Narciselor din Munții Baiului. Informații găsiți pe blogul de munte sau pe facebook. Vă așteptăm!
duminică, 6 martie 2011
Postcards from a young man
Pentru că a venit primăvara, m-am gândit să o întâmpin cum se cuvine, cu un gest specific de primăvară, așa că am fost la schi. Am dat o tură ușurică dar superbă, pentru prima dată am urcat cu shiurile mai sus de nivelul pădurii. Coborârea până la liziera pădurii a fost de senzație, aveai tot muntele la dispoziție, niciun obstacol, poate doar niște buruieni ce nu erau acoperite de zăpada destul de mică. Păcat că a durat cam puțin. Apoi „i-am dat blană” pe drumul forestier de pe Zamora. Am schiat până în Bușteni deși în ultima parte zăpada a fost cam nasoală. Am urcat 4h și am schiat 1h. Merită. Vreme superbă de primăvară, am făcut plajă în creastă.
Azi antrenamentul de 23km. Nici prea greu, nici prea ușor. Mi-aș fi dorit să fie un pic mai cald. Cred că i-am făcut în 2h:10. Oricum important este felul în care te face să te simți o astfel de alergare: îmi vine să țopăi, să ascult muzică la maxim, să îmbrățișez lumea pe stradă, să ies cu capul gol în ninsoarea de afară.
marți, 8 februarie 2011
Nebun să fii, schiuri să ai!
În primul rând am hotărât că este ultima dată când merg cu personalul, cel puțin în weekend. După ce a urcat un nene cu acordeonul și ne-a cântat și făcut dedicații juma' de oră acompaniat de urletele unor sportivi ce plecau în cantonament am hotărât că de acum merg ori cu acceleratul ori cu mașina. În cazul mașinii prețul plătit e mult mai mare, și nu mă refer la bani, nu o să mai pot să beau berea de după.
luni, 7 februarie 2011
Țeapa țepelor și o experiență care trebuie repetată
Povestea a început sâmbătă dimineața. De luni aproape că nu mă gândisem decât la sfârșitul săptămânii: sâmbătă schi pe pârtie la Sinaia și duminică schi de tură în Baiului.
Plecăm, așadar, sâmbătă cu primul tren, foarte entuziasmați și pregătiți să rupem pârtia în două, fără nicio oprire (poate doar să sorbim o bere 10 minute). Nicio problemă, trenul ajunge la timp și o luăm în pas grăbit spre telecabină. La casa de bilete, supriză: „Nu dăm skipass-uri pentru că e vânt sus și s-ar putea să oprim instalațiile!”. Observăm apoi și un afiș pe care scria mare: „Skipass-urile nu sunt valabile pentru telecabina și pentru telescaunul cu 4 locuri din Valea Soarelui!”. Păi nu frate, normal! Cum să fie valabile? Dacă au amenajat 2 pârtii în plus, păi atunci plătești și pentru alea! 143 de lei era un preț mult prea mic pentru 3 telescaune (sau mai degrabă 2 telescaune și un sfert) și o telecabină. Mai e nevoie să spun că în Austria prețul era mai mic și instalațiile de 5 ori mai multe?
Bun. Nu avem ce să facem și luăm câte o cartelă de 10 puncte, în speranța că la 12 o să putem să luăm un skipass pentru o jumătate de zi. Primele 4 puncte s-au dus pe telecabinele Sinaia-Cota 1400 și Cota 1400-Cota 2000. Observăm din telecabină că Drumul de Vară este numai pământ, noroi și pietre și ne întrebăm cum au măsurat stratul de zăpadă cei care postează astfel de informații pe unele site-uri. Cred că erau 30 cm doar dacă adunai toată zăpada de acolo. Ajungem așadar și la Cota 2000, unde ne întâmpină alte afișe pe care era scris mare: ”Pârtia Carp este inpracticabilă.”; ”Pârtia Papagal este inpracticabilă” etc. Cu privire la Drumul de Vară ne edificaserăm deja, iar noile pârtii anunțate cu surle și trâmbițe de mass-media sunt de asemena inpracticabile deoarece nu aveai cu ce să urci: telescaunul era oprit.
luni, 24 mai 2010
Din nou în Poiana narciselor
marți, 18 mai 2010
Cât de rea e Valea Rea?
O descriere succintă a traseului, în caz că vă gândiți să mergeți pe acolo, găsiți pe Carpați.org(click).
luni, 10 mai 2010
Revenire de succes
Ziua începe ca de obicei înainte ca zorii să apară şi la ora 4:15 sună ceasul. Mă trezesc, vorba lui Cristian Tudor Popescu, ca din mormânt, după o săptămână grea, dar îmi revin repede. Îmi beau cafeaua, ajung imediat la gară şi ne urcăm în tren, unde toţi în afară de mine se hotărăsc să se culce.
Planul iniţial era ca Tibi să urce pe Valea Rea, iar noi ceilalţi, care nu fuseserăm în ultima vreme pe la munte, să mergem pe traseul clasic: Piscul Câinelui şi Zamora.
luni, 22 martie 2010
Oldies but goldies
Abonați-vă la:
Postări (Atom)