Se afișează postările cu eticheta sport. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sport. Afișați toate postările
miercuri, 21 noiembrie 2012
Ce viață avem și noi...
Aseară, în vestiar, obosit, mai mult lichid decât solid. Un tip trecut de 30 (cred) se precipită să îmi facă loc ca să am acces la dulăpiorul meu. Se duce rapid să se spele pe mâini, se întoarce și îl aud:
- La la
la la, ce viață avem și noi!...
- Grea,
îi răspund.
- Serios?!
Chiar așa vi se pare?!
Zâmbesc.
- Eh,
nu, glumeam. Și mie îmi place.
- Dacă
ar fi după mine, numai la sală aș sta, zice.
marți, 6 noiembrie 2012
Sportul ca mod de viață
În clasa a 12-a nu am dat bac-ul la sport, așa cum făceau majoritatea
băieților. „Foarte bine faci!”, a conchis atunci profu’ de educație
fizică. Am dat la economie pentru că mă ajuta și la admitere și
voiam să demonstrez că pot să iau notă mai mare decât iau alții la sport, dar
adevărul e că oricum eram cam varză la materia asta. Țin minte că după proba de
rezistență, la care trebuia să dăm vreo trei ture de curtea școlii (și curtea
școlii de la Cantemir nu e mare, să ne înțelegem de la început) stăteam o zi la
pat, cu febră musculară. De multe ori preferam să nu mai car după mine
echipamentul și să stau pe bară la ore. Îmi era lene. Ba mai mult, într-un an a
trebuit să-l cinstesc pe profu’ respectiv
cu o sticlă de whisky ca să îmi încheie media. Bine, aici e o poveste mai lungă, pe
care n-o să o mai relatez. Iar sticla mi-a fost cerută pe față chiar de către
el, că doar se știa bine că le cam trăgea la măsea. În fine.
vineri, 18 februarie 2011
Ca nuca-n perete
joi, 10 februarie 2011
N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit...
În ultimul timp mă tot plâng că am chef de un maraton, că vreau să trag de mine până nu mai pot, să-mi simt trupul cum refuză să mai facă încă un pas, să simt atmosfera de concurs, oamenii aplaudând și încurajând participanții și cel mai important, să simt gustul reușitei.
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Semimaraton Gerar - căutăm coechipier!
Mai multe detalii: http://www.maraton.info.ro/semimaraton-gerar.html
vineri, 22 octombrie 2010
În pas alergător spre victoria finală
Probabil mulţi ar spune că am o pasiune masochistă. Îmi place să alerg, să alerg mult, până simt că îmi dau sufletul. Îmi place să urc pe munte până simt că mi se taie respiraţia. Îmi place să fac efort până nu mai pot. Probabil cei care stau toată ziua pe un scaun în faţa calculatorului (acasă sau la serviciu), nu se mai pot da jos din maşină ş.a.m.d. ar spune că sunt nebun.
Treaba serioasă cu jogging-ul pentru mine a început cam acum 1 an şi jumătate. Eram gras, aveam ditamai burta şi mi-am spus că nu se mai poate aşa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)