joi, 10 martie 2011
Hai să vorbim ca să nu adormim
V-ați gândit vreodată cum ar fi viața fără telefoanele mobile? Cu siguranță, ar fi mult mai tristă. La noi, vorbitul la mobil este un sport național. Înainte îmi spuneam că nu există dată să merg cu autobuzul și să nu existe niciun pasager care să vorbească la telefon. Acum aș spune că nu există secundă într-o cursă cu RATB-ul în care să nu vorbească cineva la telefon. Tot felul de bârfe și discuții inutile care se lungesc uneori pe tot parcursul traseului Băneasa-Piața Romană sau Piața Romană-Drumul Taberei. Unii vorbesc tare ca să audă toată lumea ce grozăvii au făcut în ziua respectivă (sau poate interlocutorii sunt un pic mai surzi?). Trebuie să știm și noi (nu-i așa?) cât de mult a reușit grozavul să copieze la examen, ce neînțelegeri există prin familiile pasagerilor, cine a înșelat pe cine, cât de mult au lucrat la birou și ce nedreptățiți sunt cu salariul de rahat pe care îl au, trebuie să ne reamintim ce nenorocită e clasa politică ș.a.
Am început să avem semnal și în metrou (pentru că nu toată lumea e dispusă să piardă timpul în trafic și trebuie să poată și ăia să vorbească la telefon, de ce să fie ei mai prejos?), a început să se prindă semnal și în lift, mulțumită antenei de la Vodafone de pe bloc, care ne iradiază pe toți.
Vorbim la telefon și la volan, bineînțeles fără handsfree. Cu o mână schimb vitezele, iar de volan nu am eu nevoie tocmai atunci. Legile astea sunt doar pentru negri. Dacă mă prinde poliția, e chestie de ghinion. Vorbim la telefon și pe pârtie, în telescaun, telecabină sau telegondolă, după caz: „Ce faci bă? Știi unde sunt eu?! Hă, hă, hă.” Pe plajă nu putem să plecăm fără telefonul mobil. Ce să o mai lungim, nu mai există nimeni și nimic fără telefonul mobil. Dacă la sfârștiul unei zile constați că nu te-a sunat nimeni, ești un ratat, nu ai prieteni și pe toți îi doare undeva de tine.
Îmi aduc aminte cum, acum câțiva ani, când nu existau toate extraopțiunile de azi, lumea se mândrea că „Mi-a venit factura la mobil x milioane!” Și era chestia aia cu centul: „Te sun în weekend că am centul. Nu că aș avea ceva să îți spun, dar dacă tot e 1 cent pe minut...”
Ca să nu mai spun că nu ne mai ajunge un singur telefon. Avem 3: Vodafone, Orange și Cosmote. Și eventual și Zapp. Aștept cu interes să mai apară și alte rețele, să văd câte vă mai luați.
Acest articol a pornit de la o reclamă pe care am văzut-o de dimineață la televizor. Vodafone ne oferă 10.000 (zece mii) de minute lunar în rețea pentru numai 5 euro. Făcând un calcul simplu, putem deci vorbi cam 5 ore și jumătate pe zi. Asta e pentru oamenii care chiar nu au ce face. Zic eu. Să îți irosești aproape un sfert de zi vorbind la telefon mi se pare chiar trist.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Wow, deci daca eram in Ro sigur imi luam extraoptiunea asta de la Vodafone. :) In Germania nu vorbesc aproape deloc la telefon - nici nu am asa multi prieteni aici si pe de alta parte, nu stiu cine isi permite sa vorbeasca atata cand minutul e 25 de (euro!)centi. Aici scriu un mail sau sun scurt daca e sa stabilim o intalnire si gata.
RăspundețiȘtergereIn Ro in schimb vorbesc mult mult mai mult la telefon, din 3 motive: 1. e mai ieftin :)
2. am mai multi prieteni pe care sa ii sun 3. cand vin in Ro sunt mereu libera si sun multi oameni sa stabilim tot felul intalniri la un ceai, la o limonada, la o bere...
Da, să suni ca să stabilești o întâlnire mi se pare foarte normal și util. Dar totuși... 10.000 de minute pe lună?! Eu cred că aș simți cum trece viața pe lângă mine...
RăspundețiȘtergerehahaha 10.000 de minute suna a nebunie curata! Pana in vara cred ca aveam 150 de minute sau ceva de genu si nici pe alea nu le terminam niciodata :))
RăspundețiȘtergereAșa zic și eu. Eu am 400 și dacă vorbesc 100 sunt tare. :))
RăspundețiȘtergere