miercuri, 30 martie 2011
O părere?
După cum deja probabil știe toată lumea, oamenii își doresc mai tot timpul ceea ce nu au. Când sunt mai mici și nu au griji își doresc să se facă mari, să aibă banii lor și libertatea lor, după ce capătă o slujbă își doresc să fie iar la liceu și să îi doară undeva de tot și toate, după câteva zeci de ani de carieră își doresc să iasă la pensie ca să poată să stea și ei liniștiți, iar când ajung la pensie își doresc să fie din nou tineri sau să moară și să scape mai repede, să ajungă poate într-un loc mai bun. Nici noi nu știm prea bine ce ne dorim.
Mi-am adus aminte de anii de liceu (mai ales), frunzărind diferite site-uri din lene de a mă apuca de raportul care trebuie terminat mâine la sfârșitul zilei (eh, mai am timp destul...). Am dat peste contul meu de Hi5, pe care nu l-am șters încă, doar l-am lăsat de izbeliște. Evident, acolo am găsit câteva poze și comentarii care au câțiva ani buni.
Scopul nu e să mă plâng sau să scriu vreun articol patetic. De fapt nici nu aș avea de ce să mă plâng. Nici nu aș vrea ca blogul ăsta să ajungă un jurnal penibil și siropos. Poate că articolul de acum ceva timp, Ce frumoși și tineri eram la început de drum a fost ceva de genul ăsta. Habar nu am, nu l-am mai recitit acum. Și totuși, de ce ne dorim mereu ceea ce nu avem? E mai bine să ai 16-17 sau să te maturizezi și să îți vină mintea la cap?
P.S.: revăzând profilul de Hi5, am constatat cu mirare câte mesaje primeam de la fete pe care nu le cunoșteam. Aveam pe atunci și fane. Deci, cum e mai bine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bai, sincer sa fiu, as lua-o de la capat, gen 15-16 sni...
RăspundețiȘtergere(si crede-ma, m-am gandit de cand ai postat)