joi, 27 ianuarie 2011
Mama noastră de zbanghii!
Vă jur pe lumină și pe clătinare, cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea... Asta se auzea când am intrat în orașul de oțel. Și tot atunci am observat că nu am loc să arunc un ac în Iron City. Surprinzător, concertul începuse înainte de ora 10. Pe scenă nu era numai Emeric Imre, ci și Andrei Păunescu cu formația lui.
Așadar, seara a început cu recitalul lui Andrei Păunescu, din care am reținut următoarele:
Haide mamă, haide mamă, hai, niște liniște să-mi dai...
Hai din lume în mit, hai din strugure-n cană, să te beau liniștit, dulcea mea buruiană...
Suntem răi și aroganți [...] Mama noastră de zbanghii!...
Și, bineînțeles: La margini te chem să fugim undeva, că și sufletul meu e o mahala.
Apoi trupa de pe scenă este înlocuită de un singur om: Emeric Imre cu chitara lui.
Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. (publicul este în delir) Totu-i drum, numai drum...
Din marele bazar cu amănunte plătim cu viața tot ce scump era. Iubita mea, ți-am cumpărat un munte, păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta...
Of, Doamne, ceața e târzie și nu mai trag tramvaiele pe drum. [...] De ce nu-s, Doamne, un tramvai? Te-aș duce-n mine nouă stații...
Te-aș cere înapoi, însă nu am cui te cere...
Focul alb scânteia în nopțile postume, jar nebun adânc mocnea pe-o lume fără nume...
Vai, mi-ai făcut numai belele, fată de crâșmă cu manele...
Nu e toamnă cum ești tu...
Așadar, seara a început cu recitalul lui Andrei Păunescu, din care am reținut următoarele:
Haide mamă, haide mamă, hai, niște liniște să-mi dai...
Hai din lume în mit, hai din strugure-n cană, să te beau liniștit, dulcea mea buruiană...
Suntem răi și aroganți [...] Mama noastră de zbanghii!...
Și, bineînțeles: La margini te chem să fugim undeva, că și sufletul meu e o mahala.
Apoi trupa de pe scenă este înlocuită de un singur om: Emeric Imre cu chitara lui.
Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. (publicul este în delir) Totu-i drum, numai drum...
Din marele bazar cu amănunte plătim cu viața tot ce scump era. Iubita mea, ți-am cumpărat un munte, păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta...
Of, Doamne, ceața e târzie și nu mai trag tramvaiele pe drum. [...] De ce nu-s, Doamne, un tramvai? Te-aș duce-n mine nouă stații...
Te-aș cere înapoi, însă nu am cui te cere...
Focul alb scânteia în nopțile postume, jar nebun adânc mocnea pe-o lume fără nume...
Vai, mi-ai făcut numai belele, fată de crâșmă cu manele...
Nu e toamnă cum ești tu...
La noapte ne certăm definitiv, ne despărțim în mici felii de pâine [...] Iubirea noastră toată-i un defect, ferească Dumnezeu să se repare. Îmi vine să te-njur...
(locuitorii orașului de oțel) Cine să trăiască, cine să trăiască, laa muuuulți aaaaaani! Imi să trăiască, Imi să trăiască, laaa muuuulți aaaaaani!
(tot ei) Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, de când mă simt tot mai bogat de tine...
Bis:
Și totuși te caut întruna, și totuși al tău am rămaaaaas...
... ca un nebun de alb ce capturează regina neagră pentru veșnicie...
Și cam asta a fost. Dar, desigur, cum puteam să plec când pe scenă se urcă imediat folkfrații?
Mi-a căzut pe umăr frunza unui ultim arbor frânt...
... toate trei că-i primăvară. Unde? În sufletul meu!...
Sunt Johnnie și șoc: sunt liber sau așa ceva, nu fii tristă dacă voi pleca...
Și pentru că tot se apropie vara: Nu am decât o valiză, este mică, dar e grea. Stau la mare 10 zile și mi-am pus de toate-n ea...
... că nu vreau, nu vreau să te văd [...] Și poate e mai bine, e mai bine așa!...
Când țurțuri metalici mi-apar la ferești, mai spune-mi o dată cât de mult mă iubești...
Și m-am retras spre taxi. Bineînțeles, iar am stat mai mult decât plănuiam. A fost frumos. Foarte frumos. Superb (mai ales dacă nu erau indivizii care stăteau lângă scenă și vorbeau cât puteau de tare sau se credeau mari talente și cântau mai tare ca Emeric Imre...). Oricum, ne-am simțit foarte bine. Mama noastră de zbanghii!
(locuitorii orașului de oțel) Cine să trăiască, cine să trăiască, laa muuuulți aaaaaani! Imi să trăiască, Imi să trăiască, laaa muuuulți aaaaaani!
(tot ei) Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, de când mă simt tot mai bogat de tine...
Bis:
Și totuși te caut întruna, și totuși al tău am rămaaaaas...
... ca un nebun de alb ce capturează regina neagră pentru veșnicie...
Și cam asta a fost. Dar, desigur, cum puteam să plec când pe scenă se urcă imediat folkfrații?
Mi-a căzut pe umăr frunza unui ultim arbor frânt...
... toate trei că-i primăvară. Unde? În sufletul meu!...
Sunt Johnnie și șoc: sunt liber sau așa ceva, nu fii tristă dacă voi pleca...
Și pentru că tot se apropie vara: Nu am decât o valiză, este mică, dar e grea. Stau la mare 10 zile și mi-am pus de toate-n ea...
... că nu vreau, nu vreau să te văd [...] Și poate e mai bine, e mai bine așa!...
Când țurțuri metalici mi-apar la ferești, mai spune-mi o dată cât de mult mă iubești...
Și m-am retras spre taxi. Bineînțeles, iar am stat mai mult decât plănuiam. A fost frumos. Foarte frumos. Superb (mai ales dacă nu erau indivizii care stăteau lângă scenă și vorbeau cât puteau de tare sau se credeau mari talente și cântau mai tare ca Emeric Imre...). Oricum, ne-am simțit foarte bine. Mama noastră de zbanghii!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Le faci astora o reclama... :D
RăspundețiȘtergereCred ca nici blogu lor nu e asa eficient! Sa-ti dea mai des bere gratis (ca aluneca mai bine folkul cu bere)!
Auziti? Bere gratis pt Pat si Patachon daca vin cu tricourile de bloggeri!
Folkul alunecă foarte bine cu bere în fiecare miercuri. :) Nu aștept nicio recompensă, departe de mine gândul ăsta. Scriu despre ei doar pentru că îmi place să scriu despre ce îmi place (ca să zic așa). Și îmi place să cred că cei pe care îi aduc în Iron City miercurea au câștigat ceva. A, și am găsit un blog care scrie mult mai mult despre FolkFrate! (nu al lor)
RăspundețiȘtergereBă ce mă oftic acum că nu am venit... Dă-l la naiba de somn că îl recuperam dar concertul... Mama ta de zbanghiu!
RăspundețiȘtergereEu ți-am zis, dar tu nu și nu, gutui, gutui...
RăspundețiȘtergerepai nu, ca tibi era ocupat cu somnu ca sa ma trezeasca pe mine la 8 fara un sfert doua zile la rand :))))))
RăspundețiȘtergereHai ca azi te-am iertat! Eu as fi recunoscator in locul tau! Imi esti datoare cu o friptura de purcelus ca in Austria :P
RăspundețiȘtergere