Se afișează postările cu eticheta Andrei Paunescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Andrei Paunescu. Afișați toate postările
joi, 27 ianuarie 2011
Mama noastră de zbanghii!
Vă jur pe lumină și pe clătinare, cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea... Asta se auzea când am intrat în orașul de oțel. Și tot atunci am observat că nu am loc să arunc un ac în Iron City. Surprinzător, concertul începuse înainte de ora 10. Pe scenă nu era numai Emeric Imre, ci și Andrei Păunescu cu formația lui.
Așadar, seara a început cu recitalul lui Andrei Păunescu, din care am reținut următoarele:
Haide mamă, haide mamă, hai, niște liniște să-mi dai...
Hai din lume în mit, hai din strugure-n cană, să te beau liniștit, dulcea mea buruiană...
Suntem răi și aroganți [...] Mama noastră de zbanghii!...
Și, bineînțeles: La margini te chem să fugim undeva, că și sufletul meu e o mahala.
Apoi trupa de pe scenă este înlocuită de un singur om: Emeric Imre cu chitara lui.
Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. (publicul este în delir) Totu-i drum, numai drum...
Așadar, seara a început cu recitalul lui Andrei Păunescu, din care am reținut următoarele:
Haide mamă, haide mamă, hai, niște liniște să-mi dai...
Hai din lume în mit, hai din strugure-n cană, să te beau liniștit, dulcea mea buruiană...
Suntem răi și aroganți [...] Mama noastră de zbanghii!...
Și, bineînțeles: La margini te chem să fugim undeva, că și sufletul meu e o mahala.
Apoi trupa de pe scenă este înlocuită de un singur om: Emeric Imre cu chitara lui.
Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. (publicul este în delir) Totu-i drum, numai drum...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)