„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
miercuri, 17 octombrie 2012
Povestea merge mai departe
Am fost la cântare, a fost fain și încet-încet am început să frecventăm
locul miercurea. Până am ajuns să nu mai ratez niciuna. Așa cum de luni până
vineri mă duc dimineața la serviciu, așa cum duminica mă duc la biserică,
miercurea mă duceam la Folk Frate. Când eram obosit de nu mai știam de mine, o
bere acolo mergea la fix. Ce conta că joi dimineața mă trezeam cu capul de trei
ori mai mare? Acolo, la seara folk, m-am refugiat de zeci, poate în curând sute
de ori. Atunci când eram trist sau aveam o problemă, totul parcă trecea. Atunci
când eram fericit și mulțumit, totul parcă se amplifica.
Am cunoscut mulți oameni faini. Vorba cântecului, „o cameră micuță, dar de
prieteni plină”, se potrivea perfect aici. Rar mi-a fost dat să întâlnesc o
atmosferă așa de prietenoasă. Acolo am reușit să accept (măcar parțial) fumul
de țigară, pe care puteai să-l tai cu cuțitul (asta dacă aveai loc de cuțit,
pentru că de multe ori nu aveai loc să arunci nici un ac). Pentru că totul
făcea parte din atmosferă și acum, oriunde merg și simt mirosul ăla mă gândesc
la serile folk.
Acolo am trăit multe și am trecut prin multe. Pentru că toate evenimentele
din ultimele trei ani ajungeau parcă să treacă miercurea prin filtrul Folk
Frate. Știu că sună ca un clișeu, dar da, Folk Frate nu e nici pe departe doar
muzică, e o stare.
Acum, după două luni, Folk Frate revine într-un loc nou. Ceea ce e cel mai important e că povestea merge mai departe. De data asta n-o să mai cântăm
„Așa că vino jos dacă plouă”, ci chiar versul original. Sus, la etajul 1.
Blănari 21. Club Vertigo. Astăzi. Am emoții.
Etichete:
Andrei,
Blanari 21,
Catrene,
Club Vertigo,
folk,
Folk Frate,
Iron City,
muzica,
seara folk
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bai ce videoclip au facut, imi aduce aminte de Vama Veche - Epilog :))
RăspundețiȘtergereHaha! Si eu aveam emotii pana am ajuns. Am avut si super bafta sa ajungem la 9 fix cand au deschis usile pentru 5 minute. Apoi le-au incuiat si eram numai noi acolo. :))
RăspundețiȘtergereDap, hehe. Că eu când am ajuns la 10 fără ceva abia îmi mai făceam loc prin mulțime. Și e bine că a fost așa multă lume, fu fain și a meritat :).
RăspundețiȘtergere