luni, 16 septembrie 2013
M-am îndrăgostit din nou de oameni
S-a mai scris mult în presă pe internet, dar am rămas încă sub impresia serii de ieri. Incredibil. Habar nu am de unde a pornit chestia asta cu hipsterii și de ce se crede că miile, zecile de mii de oameni care ies de trei săptămâni în stradă nu știu despre ce vorbesc sau de ce protestează. Trebuie să spun că aseară, în Piața Universității, Piața Unirii, Piața Timpuri Noi și pe tot traseul marșului am văzut cei mai frumoși oameni din București.
Să ne gândim puțin: oamenii ăștia au dat ore bune, zile din viața lor. Sunt sigur, cei de vârsta mea știu foarte bine cât de prețioasă e și o singură oră. Noi, care mereu ne plângem că nu avem destul timp pentru tot ce vrem să facem, o știm foarte bine. Băi nene, tinerii ăștia au ieșit afară cu bannere, cu tobe, cu trompete, vopsiți pe față, și au strigat. Au strigat că nu mai vor să fim furați și fac asta de trei săptămâni, fără să aibă niciun interes material și fără să fie plătiți de nimeni. Nu știu dacă vă dați seama ce înseamnă asta.
Azi-noapte am avut o revelație. Băi, noi nu suntem pierduți în țara asta. În momentul ăsta îmi pare rău de toate comentariile răutăcioase pe care le-am făcut la adresa generației mele. Aseară am văzut că nu mai suntem câțiva, ci suntem încă destui. M-am tot uitat după oamenii de care vorbea lătra *introduceți aici ceva nasol*-ul de Mircea Badea. Nu i-am găsit. Am văzut oameni îmbrăcați decent, vorbind corect și frumos, oameni care sunt în pragul predării doctoratului și spun că „ies și eu în piață când pot, din două în două zile”. Oameni care organizează un protest care nici nu ar avea nevoie de jandarmi. Oameni pașnici, dar cu atitudine și cu principii bine înrădăcinate.
Da, asta e generația care nu are televizor, pentru că preferă să se informeze pe cont propriu. E generația (sau partea aia a generației, încă destul de numeroasă) care nu pică în fund la orice mizerie auzită de la Mircea Badea. Sau de la oricine altcineva vreți voi.
Aseară m-am îndrăgostit din nou de oameni.
O să ies în stradă și de acum încolo. Pentru pistele pentru bicicliști, pentru Roșia Montană și pentru orice va fi nevoie. Cred că trebuie să facem orice ca să dăm peste nas clasei de bandiți care ne conduce de ani și ani. Tuturor. Pentru că e important să „încercăm să facem noi un oraș fără păcate”. Pentru că sper că într-o zi n-o să se mai poată.
Iar dacă, scriind asta, o să conving cel puțin un om să iasă în stradă, eu mă declar mulțumit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt atât de mulţi oameni frumoşi la protestul din Piaţa Universităţii încât merită trecut pe acolo cât de des permit resursele fiecăruia. Am fost şi eu la cele trei marşuri pentru Roşia Montană (pe 1, 8 şi 15 septembrie) şi sunt plăcut impresionat de felul în care protestatarii acţionează.
RăspundețiȘtergereDupă cum citeam pe undeva, protestele pentru Roşia Montană sunt o şcoală...