luni, 11 august 2014
Pe princpiul: clientul nostru, prostul nostru. Hipsteri și bere la borcan.
Cel mai rău pe lumea asta mă enervează nesimțirea, proasta creștere și snobismul. La terasa Monteoru, pe Calea Victoriei, lângă Eden, toate astea sunt ca la ele acasă.
În primul rând nu înțeleg conceptul ăsta de terase hipsterești. Adică ai o grădină, ok, foarte frumos, e vară și lumea e normal să fie înnebunită să vină să bea o bere la umbra unui copac. Iei niște paleți și îți improvizezi câteva bănci, dar de ce trebuie să ceri 9 lei pe o bere pentru asta? De fapt, mă scuzați. Ursus și Timișoreana mi se par de 1000 de ori mai beri decât chestia aia numită Grolsch, pe care e cul să o bei pentru că ți-o aduce în niște pahare în formă de borcane.
Recunosc, am căzut și eu în plasa asta. Am zis că ne luăm și noi niște bere la borcan. Foarte bine spus că ne luăm, pentru că nimeni nu s-a obosit să ni le aducă, cu toate că eram fix la masa din fața barului. Și în ceea ce privește meniurile, tot noi ne-am servit. Mergem la bar. Ursus Black: nu avem. Niciun tip de bere neagră. Mi se pare normal, berea neagră e doar pentru negri. Ce ne trebuie nouă bere neagră când avem Grolsch la borcan? Dar stai. Nu mai avem nici Grolsch la draft. Nu mai sunt pahare. Pardon, borcane. Asta în condițiile în care mai mult de jumătate de terasă era goală.
Trecem peste. Păi avem noi două pahare la masă, putem să vi le dăm să le spălați pe astea? Nu, că alea ne trebuie la [aici nu am înțeles ce a zis]. Ok, asta e, Grolsch la sticlă. La un moment dat mă duc la bar să mai cer una. Tipa care ne „servise” (țineți cont de ghilimele) era ocupată să ducă o comandă la altă masă. Îl strigă pe celălalt „Vezi că ai o comandă aici la bar”. Îi cer încă o bere, mi-o aduce într-un final clătinându-se și aberând en-gros (era ciupit bine de tot) și nimic. Se uită la mine, că ce mai aștept. Păi restul, nu era 9 lei? Aaaa, da! Cu o maximă aroganță, îmi trântește o monedă de 50 de bani și cinci de 10. Poftim!
Inutil să mai spun că până am plecat nimeni nu a venit să strângă alea două borcane care le trebuiau la nu-știu ce și în care au refuzat să ne pună bere. Asta e. De acum încolo mă găsiți prin Argentin. Măcar acolo te duci la bar, dar nu își păstrează nimeni un leu pentru că ți-a pus pe bar o bere la care nici măcar capacul nu ți l-a deschis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!