„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
Se afișează postările cu eticheta Pesamosca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pesamosca. Afișați toate postările
vineri, 2 septembrie 2011
Aplauze, vă rog

Nu am apucat să îi mulțumesc. Da, eu sunt unul dintre cei 50.000 de copii pe care Profesorul Alexandru Pesamosca i-a operat de-a lungul celor 60 de ani petrecuți la spitalul Budimex. Sigur, i-au mulțumit ai mei, eu eram mult prea mic ca să pot măcar să îmi amintesc ceva de atunci. I-au mulțumit doar cu vorbe, pentru că nu primea niciodată bani. Ai mei au aflat ulterior că operația fusese una foarte grea, iar eu aș fi putut să nu mai fiu acum aici să scriu articolul ăsta.
Ieri, doctorul Pesamosca s-a stins. Locuia în spital, nu avea casă. Nu pot decât să mă întreb de ce oameni ca marele nostru fotbalist Mutu, care se îmbată prin cluburi de fițe, bat chelneri și din când în când mai dau cu piciorul în minge câștigă milioane de euro pe an, iar oamenii care salvează mii de vieți nu câștigă nici măcar cât să aibă un apartament în care să stea. În afară de ce îmi spuneau ai mei, nu am mai auzit nimic de profesorul Pesamosca. Până ieri, bineînțeles, când televiziunile au început să îl ridice în slăvi. Asta e scara noastră de valori. Nu-i nimic, sunt sigur că acolo sus e deja răsplătit pentru ce a făcut.
Etichete:
Andrei,
Pesamosca,
profesorul Alexandru Pesamosca,
spitalul Budimex
Abonați-vă la:
Postări (Atom)