vineri, 2 septembrie 2011
Aplauze, vă rog
Nu am apucat să îi mulțumesc. Da, eu sunt unul dintre cei 50.000 de copii pe care Profesorul Alexandru Pesamosca i-a operat de-a lungul celor 60 de ani petrecuți la spitalul Budimex. Sigur, i-au mulțumit ai mei, eu eram mult prea mic ca să pot măcar să îmi amintesc ceva de atunci. I-au mulțumit doar cu vorbe, pentru că nu primea niciodată bani. Ai mei au aflat ulterior că operația fusese una foarte grea, iar eu aș fi putut să nu mai fiu acum aici să scriu articolul ăsta.
Ieri, doctorul Pesamosca s-a stins. Locuia în spital, nu avea casă. Nu pot decât să mă întreb de ce oameni ca marele nostru fotbalist Mutu, care se îmbată prin cluburi de fițe, bat chelneri și din când în când mai dau cu piciorul în minge câștigă milioane de euro pe an, iar oamenii care salvează mii de vieți nu câștigă nici măcar cât să aibă un apartament în care să stea. În afară de ce îmi spuneau ai mei, nu am mai auzit nimic de profesorul Pesamosca. Până ieri, bineînțeles, când televiziunile au început să îl ridice în slăvi. Asta e scara noastră de valori. Nu-i nimic, sunt sigur că acolo sus e deja răsplătit pentru ce a făcut.
Și, în final, un articol pe care tocmai l-am găsit. Să se odihnească în pace!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am vazut un documentar despre el acum cateva luni pe antena3. A fost un doctor si mai ales un om extraordinar. Dumnezeu sa-l odihneasca!
RăspundețiȘtergereA, deci uite că mai erau unii care îl apreciau. Da, chiar a fost unul din oamenii cu care ne putem mândri.
RăspundețiȘtergereChiar..Pesamosca.
RăspundețiȘtergereA fost un doctor tare bun, daca e sa ma iau dupa povestile alor mei. Nu stiam ca il stiati si voi.
Păi îți dai seama că îl știa cam tot Bucureștiul dacă a operat 50.000 de copii. :)
RăspundețiȘtergere