„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
luni, 5 septembrie 2011
Când alergarea devine dependență
Pot spune că am dat tot ce am putut la Ciucaș Trail Running. Pur și simplu mai bine de atât nu aveam cum, asta este limita condiției mele fizice în momentul acesta. Am terminat în 5h:39, pentru prima dată m-am clasat în prima jumătate a clasamentului, pe locul 22 din 48 la categoria mea, la 30 minute depărtare de top 10. Este unul din cele mai frumoase sentimente trăite, să știi că te-ai dedicat 100%, că ai dat și ultima picătură de energie și voință din tine. Ținând cont că am alergat la un loc cu cei mai buni din țară la sportul ăsta, pot spune că este un loc care mă onorează. Deși este un timp foarte bun pentru cineva care s-a antrenat când și când vreau să-l dobor în viitor, vreau să încep să mă antrenez cu mai multă seriozitate.
Sper ca efortul meu și al celorlalți participanți să transmită un mesaj de speranță și încredere în forțele proprii. Dacă cineva mi-ar fi spus acum 3 ani că eu o să termin vreodată un maraton l-aș fi luat la o pereche de palme. Acum știu că nimic nu rămâne imposibil în fața unei dorințe arzătoare și a muncii pe măsură. Așa că vă rog, după ce terminați articolul puneți mâna și lucrați pentru voi și pentru visele voastre!
Vreau să-i mulțumesc lui Andrei care a venit în Ciucaș ca să mă susțină pe mine și totodată vreau să-l felicit pentru că a participat la semimaraton și a reușit și el un timp demn de toată lauda: 3h:06, la 8 minute depărtare de top 10 la categoria sa.
Etichete:
fărâme de gânduri,
maraton,
Tibanu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bravoooo! Bafta si la urmatoarele maratoane!
RăspundețiȘtergere