luni, 26 septembrie 2011
Acum niște ani
De multe ori m-am gândit că ar fi fost interesant să trăiesc în anii '40-'50-'60. Nu mă refer aici la România lui Gheorghiu Dej, ci la lumea aia pe care o vedem în filmele cu Cary Grant și Audrey Hepburn. Sau altele din perioada aia. Mi se pare fascinantă eleganța acelor ani, când bărbații erau toți îmbrăcați la costum indiferent că temperatura era de +40 de grade la umbră, nu le lipsea cravata decât în cazul în care purtau papion, iar femeile în pantaloni nu existau, toate purtau rochii și erau încălțate cu tocuri.
E incredibil cât de mult s-au schimbat lucrurile în câteva zeci de ani. Nu mai vorbesc de bun simț, bun gust și altele asemenea. Dar stilul vestimentar s-a schimbat radical: nu se mai poartă cravată decât cel mult la o nuntă, la un botez sau (nici măcar întotdeauna) la întâlnirile diplomatice. Astea sunt vremurile. Intenția mea nu e să acuz pe cineva. De altfel, și eu am umblat toată vara în pantaloni scurți (mai puțin la serviciu, bineînțeles).
Pe de-o parte e mult mai comod și mai simplu așa. Pe de altă parte, parcă regret și vremurile alea. Cum ar fi să nu mai vedem bărbați umblând în maieu și papuci pe stradă, femei îmbrăcate în tot felul de haine „sclipicioase”, fel de fel de culori combinate aiurea ș.a.? Eleganța aia avea un farmec, un parfum al unor vremuri apuse de mult.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da faine vremuri, si e paradoxal ca ne trezesc nostalgii, desi nu le-am trait...
RăspundețiȘtergereFilmele astea foarte faine sunt de vină, cel puțin în cazul meu. :)
RăspundețiȘtergere