vineri, 9 septembrie 2011
Supleantul
E al patrulea roman de Petru Popescu pe care l-am citit. Nu scrie prea sofisticat sau prea pretențios, cărțile lui se parcurg în general pe nerăsuflate. Așa s-a întâmplat, cel puțin în cazul meu, și cu Supleantul, povestea aventurii autorului cu „fiica faraonului”, Zoia Ceaușescu. E genul de roman pe care eu unul nu pot să-l las din mână nici măcar când traversez strada (așa că îi rog pe cei care m-au văzut prin oraș în ultimele zile să mă scuze dacă am trecut pe lângă ei fără să îi observ). Asta chiar în condițiile (nu foarte convenabile) în care știam finalul încă dinainte să încep cartea (care pornește de la fapte reale și bine cunoscute, evident).
Abuzurile și chiar crimele regimului (fratele geamăn al scriitorului moare din cauză că Ceaușescu nu a vrut să importe un anume vaccin din America, cea mai bună prietenă a lui moare în urma unui avort ilegal), Bucureștiul anilor '70, povestea de dragoste autentică din vremea aia, atmosfera, soții Ceaușescu, Led Zeppelin, America de Sud, toate alcătuiesc o lume care m-a fascinat. Un fel de spălătură pe creier, dar foarte plăcută.
Dacă vă place genul, recomand și Prins, de același autor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!