Săptămâna trecută, având ceva timp la dispoziție și plimbându-mă puțin prin centru, am observat ceva. Știu, dacă abia acum mi-am dat seama înseamnă că stau cam prost cu spiritul de observație. Nu poți să mai faci doi pași prin Piața Romană, pe la Universitate sau pe la Piața Unirii fără să întâlnești pe cineva care să îți ceară ceva. Pe lângă cerșetorii care își mai ascund câte un picior, spun în bătaie de joc câte o rugăciune prin autobuz, ne spun că sunt orfani de ambii părinții pentru ca după 20 de secunde să îi vezi râzând de mama focului ș.a.m.d. că se lungește prea mult fraza, mai există o categorie. Oamenii care în permanență au nevoie de ceva și, evident, te-au găsit pe tine să îi ajuți. Amintim aici:
