„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
vineri, 23 aprilie 2010
Povesti de pe munte
Am început să urc spre Muntele Roșu foarte bine dispus după ce am ascultat poveștile lui Liviu, e imposibil să nu fii vesel cu așa om lângă tine. Până pe Vf. Gropșoarele aproape că l-am omorât pe Adi care era pentru prima dată pe munte. Băieții sunt începători în ale muntelui, nu aveau echipament și s-au cam udat la picioare prin zăpadă așa că pe vârf au fost nevoiți să treacă la artileria grea - și-au băgat pungi în adidași. După ce servim masa plecăm pe creastă și în scurt timp ne întâlnim cu un grup care glumesc pe seama pungilor băieților. Unul din ei avea un piolet și îl folosea, vorba lui Andrei, trebuia să-l iau și eu la mișto, ce naiba făcea cu pioletul în Zăganu pe vremea aia!?!? Mai știm noi pe cineva care a folosit pioletul vara urcând de la Peștera la Babele în Bucegi. Timpul a trecut repede, am mai râs de câinele lui Liviu care râdea, ne-am mai oprit la o portocală, un ceai și o poveste și apoi am tropăit prin pădure spre Cheia. Ne-am luat trei beri și într-una din serpentine am găsit un loc bun de tras mașina. Am băut berile uitându-ne la apus și povestind de una alta. Bleah, ce gust are berea fără alcool!
Pozele mele au ieșit nasol, mă cam oftic. Pozele de mai jos alea mișto sunt ale lui Liviu.
Gașca:
Liviu
Liviu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ei, hai ca au mai iesit si poze calumea :).
RăspundețiȘtergereIar daca nu erau pungile... cum m-as fi oprit din mers... cum as fi degerat :)).
Pt pungi... NUMAI respect :).
Au ieșit și poze ca lumea, alea ale lui Liviu! :))) De la mine îi place aia pe care am botezat-o Peisaj de Zăganu.
RăspundețiȘtergereTrucul cu pungile îl știu de la un nene din Floare de Colț, avea niște bocanci de vreo 10 ani și i se rupseseră. Cum probabil nu își permitea să își cumpere alții mergea cu pungi în ei!