vineri, 2 iulie 2010
Tu cum îți trăiești viața?
Nu mă simt mai bun pe niciun plan după efortul depus, simt că mi-am dat o lună din viață și nu am primit nimic înapoi. Am fost fraierit. Compar cu ziua în care am alergat 22km. Mi-a trebuit ceva antrenament înainte ca să pot să alerg atât, am tras tare și în timpul alergării. După îmi venea să sar în sus de bucurie și să îmbrățișez pe toată lumea, de la vânzătoarea de la colț până la câinele din fața scării! Am depus efort și am primit împlinire. Mi s-a părut un târg bun și l-aș reface oricând.
Și la toate astea se mai adăuga un sentiment ciudat, ce fac acum!? Am atâta timp liber. Oare voi fi în stare să nu-l pierd? Nu mai sunt examenele, laboratoarele și temele care îmi organizau timpul până acum. Am rămas doar eu cu 24 de ore pe zi din care vreau să scot maximul. Tot timpul m-am plâns de lipsa timpului pentru pasiunile mele și iată că acum mă înfioară atâta timp liber dintr-o dată.
M-am culcat că devenise groasă treaba. M-am trezit cu invitația prietenilor mei la dans și petrecere. Deși bani aș fi găsit, timp aveam cu tona, a doua zi nu aveam treabă, am refuzat. Pentru prima dată în viața mea am refuzat din alte motive decât cele de mai sus o invitație la o petrecere care sigur mi-ar fi plăcut. Pur și simplu nu aveam chef, simțeam că nu am de ce să petrec. Nu simțeam nevoia de distracție, ba chiar doream să intru într-o stare de concentrare. Pentru mine de acum începe „lucrul”, distracția pe urmă.
De luni mă duc la serviciu, am acceptat să lucrez fără bani. Am vrut neapărat pe post de programator. În sfârșit voi fi mai aproape de răspunsul la o întrebare ce mă macină demult, îmi place programarea? Voi lucra vreodată ca programator?
În plus mai e doar o lună până la maraton și îmi doresc enorm să-l termin, vreau să mă odihnesc, să respect regimul alimentar pe care mi l-am impus și să nu pierd nopțile.
Îmi era ciudă pe luna care a trecut. Vroiam să recuperez cât mai repede viața pierdută.
Cred că s-a întâmplat ceva cu mine. S-a schimbat ceva în modul în care văd viața.
Tu cum îți trăiești viața? Faci ca mine, depui timp și efort în activități care nu îți aduc nicio împlinire sau ești bărbat și faci ce vrei, îți trăiești pasiunile?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Hmmm...cred ca pentru a supravietui in acest haos numit viata...trebuie putin din ambele - da nu stiu care e procentul corect! In cazul meu pasiunile depasesc cu putin - PUTINUL CARE CONTEAZA!
RăspundețiȘtergereEu ma gandesc cum ar fi daca munca ti-ai desfasura-o intr-un domeniu de care esti pasionat pana peste urechi, sa fii curios sa afli ultimele noutati, sa lucrezi 10 ore si sa nu fii obosit.
RăspundețiȘtergereNu prea stiu eu ce inseamna rai, dar asa ar trebui sa fie. Dupa fiecare zi sa spui „da, am facut ceva de care sunt mandru! A fost greu dar a meritat din plin”.
pot sa zic ca incep si eu acum sa simt ca traiesc din plin, ca in utimele doua zile nu prea s-a simtit :s nimic nu se compara cu momentul in care am dat banii pentru copertat si mi s-au zis trei cuvintele: JOI LA PATRU :D
RăspundețiȘtergereEu sunt barbat si fac ce vreau!
RăspundețiȘtergere