miercuri, 28 iulie 2010
O viata de om sau 1000000€?
„Trebuie” nu este cuvântul potrivit, mai bine zis să-ți urmezi pasiunea este singura cale către o viață liberă. De ce spun asta? Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă aș alege să lucrez într-un domeniu pentru că „se câștigă bine” sau „este de viitor”. Aș aștepta ca pe ghimpi să se termine programul de 8 ore, aș fi îngrozit când apare vreo noutate că iar trebuie să mă chinui să învăț un rahat, în viața mea nu mi-aș putea face propria afacere pentru că nefiind pasionat de domeniu îmi vor lipsi creativitatea și curiozitatea, cum voi ajunge acasă mă voi culca căci cele 8 ore de muncă stresantă m-au adus la capătul puterilor. Și ce rămâne din viața mea, când cheltui banii pe care i-am câștigat cu atâta trudă? Sâmbătă voi dormi toată ziua după așa o săptămână obositoare iar duminică o să mi se facă greață la gândul că vine luni și o iau de la capăt. Ah, am uitat concediile. Din 365 de zile îmi rămân 30 de zile să mă bucur de viața. Dacă voi face parte din categoria super norocoșilor profesori voi avea chiar 90 de zile. Asta da viață! Poate am exagerat puțin dar am vrut să accentuez ideea.
Ca să o spun pe șleau, ce înseamnă toate acestea: îmi vând viața pe bani. Și nici măcar pe atât de mulți bani. Să presupunem că voi lucra într-o multinațională, visul multor studenți eminenți. Voi avea un salariu bunicel, să spunem că media pe toată viața ar fi cam 2000€. Trebuie să fiu super norocos să am o așa medie ținând cont că la început salariul va fi foarte mic. Dar eu am mâncat rahat când eram mic și pe la 30 de ani voi ajunge director. Am să refac un calcul un pic sinistru, ideea am primit-o la o conferință Startup Nation. Înmulțind cei 2000€ cu 12 luni cât are anul și apoi cu 40 de ani de activitate ajungi la 960.000€. Dar eu lucrez într-o multinațională, cu tot cu prime voi ajunge la 1.000.000€. Atât voi câștiga în toată viața mea. Pe suma asta mi-am vândut viața.
Cum vi se pare? Vă trece un fior pe spate? Îmi pare rău să o spun, dar dacă are chef Becali mă cumpără.
De aceea spun că ceea ce ar trebui să primeze în viața este pasiunea, banii trebuie să fie undeva pe planul doi. Poate că vor fi perioade când voi lucra funcționar pentru a face rost de bani ca să-mi îndeplinesc o dorință. Dar asta mi se pare în regulă, ceea ce mi se pare de neacceptat este să îți dedici viața unei activități pentru că așa fac toți oamenii deștepți, pentru bani sau pentru că așa vor părinții tăi. Aici am vorbit doar de „pentru că se câștigă bine” dar sunt convins că și în cazul altor motivații externe se ajunge la aceleași concluzii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte adevarat... concluzia: cel mai bine e ca pasiunea ta sa fie ceva al naibii de bine platit :))
RăspundețiȘtergeremica corectura: "...voi lucra funcționar pentru a face rost de banci ca să-mi îndeplinesc o dorință..." bani in loc de banci :p
scuze pt cacofonie, acuma am vazut-o :)
RăspundețiȘtergereO concluzie... inginerească! :D
RăspundețiȘtergereS-a corectat. Dar de unde știai tu că nu vreau să fac rost de bănci? :))
umm... pai de ce ar fi dorinta ta sa cumperi niste banci?! :)) nu suna a tine :p
RăspundețiȘtergereMie imi place sa conduc. In mod obsesiv de mult. Atat de mult incat asta as face in fiecare zi.
RăspundețiȘtergereDiferenta este ca in loc sa fiu soferul altcuiva... as prefera sa imi conduc propria masina in fiecare dimineata catre un serviciu civilizat (a se citi "banos" si "macar UN PIC interesant"). Da, ai dreptate... ne vindem viata pe bani, si nici macar pe chiar asa de multi bani... dar eu cred ca e mai corect sa reformulez altfel: ne vindem viata pe dreptul de a ne exercita hobby-urile.
Just my 2 cents.
Un stil inconfundabil... Oare cine o fi anonimul? :)
RăspundețiȘtergereEste un exemplu bun dar cred ca este imposibil ca unui om sa ii placa un singur lucru. Si mie imi place foarte mult sa conduc dar nu vreau sa fiu sofer. Si mai imi place foarte mult berea dar nu vreau sa fiu berar (desi poate cineva aici mi-ar da peste nas cu o mica tentativa :) ).
Chiar daca nu sunt de acord cu ea este binevenita inca o filosofie de viata pe blogul meu. Te mai astept!
Ai grija! Politehnica omoara vise
RăspundețiȘtergere