„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
Se afișează postările cu eticheta Calea Griviței. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Calea Griviței. Afișați toate postările
marți, 24 mai 2011
Orașul ca-n povești
Cu toții știm asta. Cum ai aterizat la aeroport, te abordează un taximetrist care îți cere între 50 și 500 de lei până la Intercontinental (depinde dacă ești străin sau ești familiarizat cu valoarea leului). La Teatrul Național dai de gașca de băieți (și fete) cu cercei peste tot și părul tăiat neuniform care îți cer 1 leu să-și ia și ei un pet de bere: „Hai frate, că îți dăm și ție!”. Pe Calea Griviței, doamnele care oferă plăcere, fără dinți în gură, te așteaptă în ușa unei case dărâmate (să-l văd eu pe ăla care are nevoie de așa plăcere!). Câini vagabonzi, înghesuială în autobuze, trafic din ce în ce mai aglomerat pe măsură ce benzina se scumpește, gunoaie, oameni care te îmbrâncesc, dau peste tine, urlă la tine, nu opresc la semafor, agitație, nervi, astea sunt lucruri pe care le spune toată lumea și pe care le-am tot auzit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)