Bine ați venit la noi acasă!
Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările

sâmbătă, 2 martie 2013

Harlem Shake și altele

De câteva zile se întâmplă ceva necurat. Plimbându-mă pe Facebook și Google Reader, nu mai găsesc altceva decât Harlem Shake. Bineînțeles, asta dacă excludem pozele cu flori, în care unii își tag-uiesc toată lista de prieteni, urându-le cordial o primăvară frumoasă. Dar să zicem că alea nu există, că ar rămâne numai Harlem Shake. La început am crezut că doar mi se pare că îl văd peste tot. Apoi, încetul cu încetul îmi dădeam seama că nu pot fi chiar atât de bătut în cap, dar că o fi poate vreo coincidență. Până când starea de fapt a lucrurilor nu a mai putut fi negată sub nicio formă. Aparent toată lumea face harlem shake.

Ce o fi aia? Când vine vorba de astfel de lucruri, demonstrez că pot fi foarte indolent. Nu știu dacă din lipsă de interes, curiozitate sau doar din lene sau toate la un loc, dar nu am deschis niciun link ca să văd despre ce e vorba. Mă mulțumeam să spun mă mir continuu de nebunia asta și să am o atitudine cel puțin ostilă. Atitudine destul de greșită, dacă o analizăm la prima vedere. Doar că și mai greșit a fost să mă hotărăsc, în sfârșit, să fac marele pas și să mă uit: niște unii strânși la un loc care se zbenguie și sar în toate părțile, haotic, care în costum de cal, care în costum de pui de găină, Spiderman, Pinocchio și alte orătănii. Mă rog, ca să fiu concis, unii care se străduiesc să arate cât mai ciudat și să facă chestii cât mai ciudate pe ritmul unei melodii (of, hai să zicem ansamblu de sunete, ca să fie definiția cât mai corectă și completă, ca în cărțile de matematică) care îți face creierul și nervii zob.

miercuri, 31 octombrie 2012

Internetul. Ce alegem?

Acum doi ani și un pic îmi făceam cont de Facebook. Târziu, știu, dar poate făceam pasul ăsta și mai târziu dacă nu eram proaspăt angajat și mă plictiseam teribil ca novice. Inițial aveam o aversiune față de toată chestia asta, ziceam că nu-mi trebuie și că sunt mai deștept și mai cu moț dacă stau eu pe margine. Să fie clar însă, vrând-nevrând oricine ajunge la un moment dat aici: cedează tentației. Dar nu asta e ideea. 

Nu e vorba neapărat despre Facebook, ci despre internet în general. Cred că generația asta a mea e într-un fel cea mai câștigată. A apucat să crească jucând fotbal în curtea școlii, v-ați ascunselea, leapșa și toate prostiile. Când simțeai nevoia să te confesezi unui prieten te întâlneai cu el în fața blocului și stăteați la palavre pentru că nu aveai mobil și nici mess, iar whist-ul nu se juca pe net, ci într-un loc ales de comun acord cu gașca. E foarte bine că am crescut fără internet, astfel încât și acum, în plină epocă de înflorire a fenomenului, ne găsim timp pentru o ieșire, o discuție față în față, un baschet, un fotbal ș.a.m.d.

joi, 19 aprilie 2012

Dilema și gândul

Urmăresc pe Facebook două ziare: Dilema Veche și Gândul. În cazul primului, citesc majoritatea articolelor cu mare plăcere. E un fel de destindere, o oază de liniște și de normal în toată nebunia din media. În frunte cu Andrei Pleșu, Dilema are o echipă de gazetari normali într-o lume anormală, cu principii sănătoase și care știu să scrie (spre deosebire de majoritatea presei, care parcă cere să fie luată la pumni).

vineri, 13 ianuarie 2012

Am dat un click, ce chestie tare am făcut

De când m-am întors în țară și până acum, am observat că internetul e plin de „luptători” pentru salvarea SMURD-ului. Adică de anti-băsescieni care au devenit și mai anti-băsescieni și pro-raedarafatieni. Până aici nimic greșit. Și eu aș fi de aceeași părere. Nu mi-a venit să cred când am auzit că Băse vrea să desființeze SMURD-ul, o idee atât de proastă mi se părea de domeniul fantasticului. În fine. Hai că deja au spus alții prea multe.

marți, 13 decembrie 2011

Facebook...

Are și Facebook-ul păcatele lui. Bineînțeles, de fapt. Primești tot felul de application request-uri sau cum le-o zice pentru tot felul de tâmpenii care nu te interesează. Vezi (1) sus în fereastra cu Facebook și speri și tu că ți-a scris o gagică mișto (sau măcar ți-a dat like la o poză) și te trezești că de fapt altcineva vrea să joace cu tine CityVille sau mai știu eu ce. În fine. Pe mine mă agasau în ultima vreme request-urile cu My Calendar. De parcă nu îți era de ajuns că poți să vezi oricând în colțul din dreapta a cui zi de naștere e azi, nu, trebuie să îți mai faci și un calendar cu asta. Într-un final glorios, într-o zi m-am învrednicit să-i dau block application. În sfârșit, îmi frecam mâinile de mulțumire, puteam să îmi beau cafeaua liniștit dimineața, berea seara, să mă relaxez, totul părea atât de frumos. Și ce să vezi? Ce credeți că s-a întâmplat? Am primit un nou request pentru... Mi Calendario!!!

duminică, 6 noiembrie 2011

Big brother is watching you

Deși îmi place lumea online, folosesc rețele de socializare și sunt de părere că sunt niște invenții geniale atâta timp cât știi cum să le folosești nu pot să neg că uneori mă simt ca în "1984", cartea lui George Orwell.

marți, 25 octombrie 2011

4 lucruri pe care nu le înțeleg pe Facebook

Desigur, probabil ar fi mai multe, dar deocamdată mă opresc numa' la astea 4, care mi-au venit acum în minte:

1. De ce trebuie să dai check-in în fiecare loc în care stai mai mult de 5 minute? Când pleci în vacanță, dai check-in în aeroport, apoi la hotel, pe plajă. Ai da check-in și în avion, dacă s-ar putea. Trebuie să anunți pe toată lumea când ești la facultate, la serviciu, când te-ai dus să plătești factura la Vodafone, când e frig afară și îngheți în stație, când ești la doctor, la secția de poliție (ce mândrie!), la bucătărie (fac clătite :x), la duș, pe stadion, la concert Tiesto (cumva te-ai plictisit prea tare și te-ai gândit să mai intri un pic pe Facebook?). Am văzut pe cineva care a dat check-in ACASĂ! De ce?! Mă rog, nu sunt total împotrivă, sunt de acord că sunt unele evenimente la care e amuzant să faci asta, dar asta nu înseamnă că pe toți cei 839 de „prieteni” ai tăi îi interesează unde ești în fiecare moment.

marți, 12 octombrie 2010

Facebook?!

Da, păi voi ce credeați? Trebuia să intru și eu în rândul oamenilor. Acum am și blog și cont de Facebook, mai rămâne doar contul de Twitter. Deși am negat deseori că voi intra în industria asta, până la urmă iată-mă aici.
A fost o hotărâre destul de spontană, dar care nu a avut la bază prostioare cum ar fi Farmville, întrebările alea de genul „Cum crezi că ar arăta X-uleasca în bikini?” sau ca să comunic cu prietenii (pentru că, totuși, sper să mai am timp să ies cu ei la bere și cu programul pe care îl am acum).

luni, 17 mai 2010

Despre Facebook

După ce am venit azi de la Startup Nation unde s-a vorbit mult de importanța rețelelor sociale m-am decis să îmi fac și eu cont de facebook. Toată lumea are și deja ajungi să te simți marginalizat că nu folosești. Dar nu ăsta a fost motivul pentru care am cedat. Motivul a fost că pur și simplu nu aveam dreptate în ceea ce gândeam.

Nu îmi place comunicarea pe internet, mi se pare că este incompletă și rece.