duminică, 15 august 2010
Atitudinea militărească pe munte
Jurnalul unui răzvrătit
De ce vreți să cuceriți vârfuri? De ce învingeți munți? Nu cumva sunteți niște păcălici? Cu cine vă luptați voi, că eu văd că muntele nu face nimic, sau mai bine zis face ce a făcut dintotdeauna. În timp ce voi îi înfigeți pioleți în coaste și-l bateți în cuie el stă, nu se bate cu nimeni. De ce nu vă mulțumiți să urcați munții și să purtați bătălia voastră lăuntrică? De ce priviți alpinismul sau trekkingul ca pe un război cu muntele?
Ați transformat muntele în cifre. O lume de contabili! Cum poți tu, mare iubitor de munte, să spui că ai făcut x% din Bucegi și y% din Făgăraș? De parcă ai spune câți elevi au trecut bacul sau câtă zacuscă ți-a rămas în borcan. Pot să te întreb cum ai calculat?
A face un traseu devine o chestiune de orgoliu. Cineva dorea să urce de la Mălăești la Omu pentru „a scoate Bucegii de pe listă”. Îl împiedica să atingă Bucegi 100% iar un 95% era de neacceptat pentru un montaniard pasionat.
Când începem să ne bucurăm de locurile prin care mergem, de persoanele cu care urcam? Nu vreau să fiu mai catolic decât papa, și eu caut aventură, vreau să merg pe trasee pe care nu am mai fost și uneori încerc să scot timpi buni dar... mai e ceva. Mai este ceva în mersul pe munte și m-aș bucura să nu vă rămână necunoscut.
Un lucru totuși v-a scăpat: salutul pe munte. Deși interesul față de cel pe care-l întâlnești este zero, mai ales dacă nu are atâta GORETEX cât tine, deși nu ai chef să-l întrebi de unde vine, să te oprești un minut să vă prezentați este deja prea mult timp pierdut, un lucru totuși eziți să-l faci: nu-l saluți cu privirea fixă și mâna la bonetă.
Ați transformat muntele în cifre. O lume de contabili! Cum poți tu, mare iubitor de munte, să spui că ai făcut x% din Bucegi și y% din Făgăraș? De parcă ai spune câți elevi au trecut bacul sau câtă zacuscă ți-a rămas în borcan. Pot să te întreb cum ai calculat?
A face un traseu devine o chestiune de orgoliu. Cineva dorea să urce de la Mălăești la Omu pentru „a scoate Bucegii de pe listă”. Îl împiedica să atingă Bucegi 100% iar un 95% era de neacceptat pentru un montaniard pasionat.
Când începem să ne bucurăm de locurile prin care mergem, de persoanele cu care urcam? Nu vreau să fiu mai catolic decât papa, și eu caut aventură, vreau să merg pe trasee pe care nu am mai fost și uneori încerc să scot timpi buni dar... mai e ceva. Mai este ceva în mersul pe munte și m-aș bucura să nu vă rămână necunoscut.
Un lucru totuși v-a scăpat: salutul pe munte. Deși interesul față de cel pe care-l întâlnești este zero, mai ales dacă nu are atâta GORETEX cât tine, deși nu ai chef să-l întrebi de unde vine, să te oprești un minut să vă prezentați este deja prea mult timp pierdut, un lucru totuși eziți să-l faci: nu-l saluți cu privirea fixă și mâna la bonetă.
Fără prea mare legătură cu restul articolului:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sfanta moderatie!
RăspundețiȘtergere