luni, 21 februarie 2011
Așa da!
Stați liniștiții, da data asta nu o să critic nimic și pe nimeni. Îmi mai vine și mie mintea la cap din când în când. Ba din contră.
De mult îmi pusesem în cap să mai citesc și eu câte ceva despre istoria noastră. De ceva timp îmi pusesem în cap să citesc ceva de Neagu Djuvara. Și ca să nu fac o greșeală des întâlnită și să îl citesc și să îl apreciez pe acest domn abia după ce trece în lumea celor drepți (nu vreau să cobesc acum), am găsit puțin răgaz ca să o fac și p-asta.
Dat fiind că până acum nu citisem istorie decât din manualele școlare, cred că cea mai bună alegere pe care o puteam face era „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”. Cartea reprezintă o înșiruire a momentelor-cheie din trecutul nostru, redate pe înțelesul celor tineri, pe un ton neacademic, exprimate într-un mod original, fără detalii inutile. Și ce mi-a plăcut foarte mult, domnul Neagu Djuvara oferă destul de multe explicații asupra unor întâmplări sau asupra unor denumiri, explicații pe care eu unul nu le cunoșteam. Și cred că nici majoritatea celor care citesc acest articol, dat fiind faptul că eu nu le-am găsit prin ce mi s-a dat la școală.
Am citit cartea pe nerăsuflate. Dacă ar fi după mine, eu aș propune-o ca manual pentru orele de istorie de clasa a 12-a, deși autorul ne spune chiar de la început că nu ăsta e scopul lui.
Cred că Neagu Djuvara este unul dintre puținii români adevărați în viață. De fiecare dată când îl ascult mă simt fermecat. Și e incredibil cum, la incredibila vârstă de 94 de ani, este atât de lucid, vorbește atât de limpede și bine. Așadar, jos pălăria în fața domnului Neagu Djuvara!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!