Bine ați venit la noi acasă!

joi, 30 iunie 2011

Dincolo de orice Vamă

Sunt dezamăgit. Acum doi ani a început totul, când în încheierea ulitmei seri de la Folk You! am avut parte de un recital Iris. Cristi Minculescu tocmai revenea după operație, nu-i mai văzusem de mult, mi-am zis că ok, chiar dacă nu văd legătura dintre Iris și folk, nu strică.

Anul trecut am avut câte un recital rock în încheierea fiecărei seri. Bun, îmi plac foarte mult Celelalte Cuvinte, Compact, Iris, dar ăsta nu trebuia să fie un festival folk? De ce trebuie să încurcăm lucrurile? Unde mai pui că sonorizarea a fost oribilă pentru un concert rock...

Părerea mea este că Folk You! este sau ar trebui să fie altceva.

miercuri, 29 iunie 2011

La TNB

Toți rebelii bucureșteni se întâlnesc la TNB. Ăia care au fugit de acasă, s-au lăsat de școală, s-au certat cu părinții etc., se reunesc la TNB și fac chetă pentru bere sau țigări. A, de ce spunem toți TNB în loc de Teatrul Național? E o problemă pe care mi-am pus-o de curând, atunci când cineva (ne-bucureștean) s-a arătat foarte contrariat (surprins) că foloseam prescurtarea asta. Răspunsul este probabil pentru că ne e lene (acealși motiv pentru care am observat că se folosesc foarte multe prescurtări stupide pentru aproape orice). Bine, asta e doar o observație, nu e o problemă care să nu mă lase să dorm noaptea și nici nu era asta ideea a ceea ce vroiam să spun.

vineri, 24 iunie 2011

Piesa asta este hit

După o lungă absență, azi am mai trecut și eu pe la sală. Nu de alta, da' trebuia să mai aflu și eu ce a mai apărut nou în materie de muzică. Bineînțeles, nu m-am întors cu mâna goală. Am găsit asta:

vineri, 17 iunie 2011

Oameni, oameni

Tot gândindu-mă eu așa la diverse lucruri, mi-a venit zilele trecute o idee. Pentru că în general mă amuză frânturile de discuții pe care le aud când trec pe lângă feluriți oameni (pe stradă, în autobuze, metrou și altele), mi-a trecut prin cap să adun toate vorbele lor și să le pun cap la cap. Să vedem la ce se gândește lumea și ce probleme are într-o seară de joi. Și uite ce a ieșit:

marți, 14 iunie 2011

Maximum Rock & Roll

De ziua mea am primit o carte care a avut un efect destul de interesant: m-a făcut să îmi placă din nou AC/DC. Am trecut pentru o vreme de la obișnuitele romane citite prin autobuze și metrouri la cartea care povestește istoria formației. Dacă se întreabă cineva cumva ce s-a întâmplat de am ajuns tocmai eu să nu-i mai suport, răspunsul e simplu. După ce, în preajma concertului de anul trecut, am ascultat AC/DC până la refuz, a urmat o pauză foarte lungă.

Autorii (Murray Engleheart și Arnaud Durieux) povestesc toată treaba de când frații Angus și Malcolm erau mici de tot, cum s-au apucat ei de cântat, cum l-au cunoscut pe Bon Scott și apoi pe ceilalți, cum s-a terminat era lui Bon și a început era Brian Johnson și cum au ajuns ei până la Black Ice.

vineri, 10 iunie 2011

I climb the stage again this night, cause the place seems still alive

Nori grei de ploaie se adunau peste București. Începea și furtuna. Panică: oare o să fie ca în 2008 la Metallica? O să ne plouă până la chiloți? Nu mă gândisem să îmi iau pelerină de dimineață, când am plecat de acasă, dar oricum nu am dat mare importanță acestui fapt. Urma să văd Scorpions în concert pentru a treia oară (și probabil ultima).

Să începem cu chestiile organizatorice. Ajuns singur la Zone Arena (cu ceilalți urma să mă întâlnesc înăuntru, un pic mai târziu), m-am așezat la coadă ca tot omul și nu am observat din prima un lucru destul de ciudat: femeile și bărbații intrau separat, fiecare pe intrarea lui. Eu am pătruns în doi timpi și trei mișcări, pe când la femei se făcuse o coadă lungă cât o zi de post. Oare ce le făceau gardienii ăia?

vineri, 3 iunie 2011

De ce îmi place mie la Mall

Vouă vi s-a întâmplat vreodată să intrați într-un magazin și să vă simțiți dați afară instant de muzica de acolo? Sau... vi s-a întâmplat vreodată să fiți într-un magazin și să nu vă dați seama dacă vă aflați la secțiunea bărbați sau la femei? Mie da, de multe ori. Trist, domnule, trist...