Bine ați venit la noi acasă!

joi, 27 mai 2010

Încă unul

A murit Jean Constantin. Nu o să încep acum acum să spun că a fost un om extraordinar, nu se mai găsea nimeni ca el şi alte chestii din-astea care se tot spun pe la televizor de fiecare dată când se mai duce cineva. Probabil că asta ştiu mai bine colegii lui de breaslă. Ce pot să spun e că mă făcea mereu să râd sau măcar să zâmbesc şi el era unul dintre motivele care mă făceau uneori să mă mai gândesc dacă urăsc într-adevăr ţiganii aşa de tare.
El a fost un actor de comedie în adevăratul sens al cuvântului.

marți, 25 mai 2010

Încotro ne îndreptăm?

Probabil singurele 30 de minute din zi când mă uit la televizor sunt la masa de prânz. Ei bine, azi la masa de prânz am avut ghinionul să îl prind pe domnul Măruță cu a lui Happy Hour. Invitat a fost de data asta domnul Liviu Vârciu. Nu știu dacă știți cine e Liviu Vârciu, dar cu siguranță vă amintiți de formația L.A..

luni, 24 mai 2010

Din nou în Poiana narciselor

Încurajat de comentariile primite pe blog care spuneau că narcisele nici nu răsăriseră când fusesem eu la începutul lui mai am pornit din nou spre Poiana narciselor din Munții Baiului. De fapt nu e chiar o poiană, este vorba de versantul muntelui Cumpătu care este plin plin plin de narcise.

joi, 20 mai 2010

Am un prieten care spune glume...

Este singurul om cu care am reușit să râd de nimic. Pentru el o bere nu este doar un amestec de apă și hamei cu 5% alcool. Spune multe bancuri, de multe ori se bâlbâie. Spune din nou dar se emoționează și se bâlbâie iar, fără să-și imagineze că pentru mine e una din cele mai amuzante faze din ziua respectivă. Dacă îl întrebi de ce urcă pe munte ți-ar răspune „Nu știu... e tare!” dar a descoperit că urcatul pe munte înseamnă mai mult decât peisajele patriei, sport și adrenalină. E printre puținii care m-au făcut să-mi doresc să învăț să dilat timpul, și asta cât mai repede. Se întâmpla acolo sus, unde înveți să trăiești cu adevărat. Am trăit împreună momente în care tot ce ne doream de la viață era să se oprească odată ploaia. A înțeles că tura nu se termină în gară, în tren sau acasă, se termină după ce ciocnești berea. Uneori sunt în pericol să fiu trist și melancolic. Atunci îl chem pe el undeva, cu el sunt în siguranță. Îl recunoașteți?

Băi tată, dacă te așteptai să-ți zic la mulți ani și să fii sănătos și fericit aștepți degeaba, sigur ai auzit asta de prea multe ori azi. Eu îți zic doar că abia aștept să ieșim din nou la beroase!

marți, 18 mai 2010

Cât de rea e Valea Rea?

Deși a scris și Andrei un articol despre tura asta simt și eu nevoia să îi fac un jurnal.

O descriere succintă a traseului, în caz că vă gândiți să mergeți pe acolo, găsiți pe Carpați.org(click).

luni, 17 mai 2010

Despre Facebook

După ce am venit azi de la Startup Nation unde s-a vorbit mult de importanța rețelelor sociale m-am decis să îmi fac și eu cont de facebook. Toată lumea are și deja ajungi să te simți marginalizat că nu folosești. Dar nu ăsta a fost motivul pentru care am cedat. Motivul a fost că pur și simplu nu aveam dreptate în ceea ce gândeam.

Nu îmi place comunicarea pe internet, mi se pare că este incompletă și rece.

duminică, 16 mai 2010

Let's Do It, Romania!

Probabil cu toții ați auzit de marea acțiune de curățare din Estonia, acțiune în care s-a curățat toată țara de gunoaie (materiale, nu umane :) ) într-o singură zi. Sigur ați zis „ia uite, cum de la ei se poate și la noi nu pune nimeni mâna să ridice un șervețel de pe jos?”.