marți, 4 octombrie 2011
Și totuși a rămas cel mai frumos din orașul acesta
Să mergem după el să îi cerem un autograf, să nu mergem? Noroc cu Laura, care ne-a împins de la spate. Am luat-o la fugă, împreună cu Tibi:
- Domnule Pittiș, domnule Pittiș, ne dați și nouă un autograf?
- Nu dau autografe, răspunde.
- Vă rog frumos! spun eu, în inconștiența mea și din lipsă de alte cuvinte. Era clar că dacă a spus nu, nu era. Nu eram eu ăla care să îl facă să se abată de la principiile lui.
- V-am spus că nu dau autografe.
- Atunci putem să dăm mâna cu dumneavoastră?
- Asta da! răspunde hotărât.
- Mulțumim!
- Sănătate, numai bine! sunt ultimele lui cuvinte. Și dispare încet-încet, pe Calea Victoriei.
Poate nu o să vi se pară nimic extraordinar, însă atunci nu m-aș mai fi spălat pe mâini două săptămâni dacă nu ar fi fost o așa mare problemă de igienă. Cred că nu greșesc dacă spun că a fost singurul om la moartea căruia am plâns.
În încheiere, un interviu și un articol care pe mine unul m-a mișcat. Ah, și pentru că Vinovații fără vină sau Ploaia care va veni sunt deja clasice, un cover după Beatles mai puțin cunoscut:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!